Dupa toate prostiile pe care le-a debitat pe seama lui Paul Goma in Suplimentul literar al Adevarului, firesc ar fi fost ca scriitorul Cristian Tudor Popescu sa-si dea seama ca replica lui Laszlo Alexandru, din revista noastra, e menita sa-i reaminteasca de conditia lui de scriitor. Din pacate, CTPopescu isi imagineaza ca noi facem liste negre, considerindu-ne niste mardeiasi care aplicam pedepse violente cui este de alta parere decit noi. Sa nu-si faca griji CTP; nu-i vom trimite batausi la poarta, cum poate isi inchipuie luindu-ne pe noi drept ceea ce nu sintem si crezindu-se pe el un scriitor care nu poate fi ignorat. Sa fim seriosi. Ca scriitor, CTP mai are de scris pentru a-i da atentie, ca om de directie literara este cel putin deconcertant, iar ca ziarist, el face impresia unui personaj macinat de complexe, care incearca sa provoace cutremure in lumea culturii, ca sa-si gaseasca si el un loc, in acest fel. Sintem de acord cu el atunci cind are dreptate cum am si scris, de mai multe ori, in aceasta pagina pe vremea cind era a douazeci si patra a revistei noastre. Ca pe CTP l-o fi iritind faptul ca Paul Goma exagereaza pina peste poate cu anumite pamflete ale sale e una. Dar ca sa-l acuze pe acest om care si-a riscat viata in numele convingerilor sale ca s-a vindut lui Ceausescu si Securitatii, CTP ar fi trebuit mai intii sa faca o minima analiza articolelor publicate de Paul Goma in presa de la noi, dupa _90 incoace. Goma are psihologie de om care si azi e chinuit de cosmarurile prin care a trecut ca detinut politic si, mai tirziu, ca om anchetat de Securitate. Tot ceea ce scrie el azi e reprosul omului chinuit in perioada comunismului. Temperament profund demonstrativ, Goma n-a tacut in perioada cind protestul individual parea o forma a esecului. N-a tacut, dar nici n-a izbutit sa devina un lider de opinie. Daca l-ar fi chemat Ursu si ar fi fost inginer, probabil ca ar fi fost omorit in bataie. Ceea ce l-a salvat a fost notorietatea lui de scriitor. Dar si faptul ca in strainatate existau voci care ar fi acuzat regimul de crima. Tot ceea ce scrie Goma azi provine dintr-un mesianism contrariat la vremea cind el se astepta sa aiba emuli in tara. Complexul sau mesianic e cel care-l indeamna sa se ratoiasca la toti cei pe care i-a putut lua drept eventualii sai discipoli pe vremea cind era anchetat de Securitate. Daca s-ar fi vindut Securitatii, Paul Goma ar fi avut un discurs mult mai disciplinat decit are acum. Or, el ataca tot si pe toti. I se poate reprosa ca amesteca lucrurile si ca provoaca, prin acuzatiile sale nediferentiate, confuzii in lumea culturii. Nici macar asta nu se mai poate spune, azi, despre el. Dupa experienta de singuratate prin care a trecut, inainte de a i se da pasaport pentru strainatate, Goma n-a mai izbutit sa iasa din carapacea de om singur. Cu un minim de putere analitica in asemenea chestiuni, CTP nu s-ar fi grabit sa-l proclame pe Goma omul Securitatii si stipendiatul regimului Ceausescu. Paul Goma nu e decit un om chinuit care incearca sa scape de cosmarurile sale. El si-a trait mesianismul fie in puscarie fie in timpul anchetelor la care l-a supus Securitatea. Iar in _68, cind s-a inscris in PCR si-a inchipuit ca face asta in calitate de salvator al Romaniei, nu din calcule oportuniste. Agresivitatea lui de azi nu e a unui stipendiat de Securitate, ci a omului care nu si-a vindecat ranile capatate odinioara. Chiar daca azi Paul Goma poate parea enervant, cu toate acuzatiile pe care le arunca, fara sa le justifice si gresind de multe ori, el ramine o victima. Sa-l faci de doi bani pe Goma e simplu, dar pentru asta iti trebuie fie o minte strimta, fie o disponibilitate de sluga care sare la comanda impotriva cui se nimereste.
Cronicar

---

Articol din "Adevarul"

Augustin Buzura:
"Acolo, la Louisville (Kentucky),
a început seria marilor mele "chiolhanuri": suc de mere si iaurt..."
A consemnat C. STÅNESCU
 

Stiu cå, în general, refuzati så råspundeti "atacurilor" la adresa dvs., conformându-vå, probabil, dictonului "Câinii latrå, caravana trece". Totusi, "atacurile" s-au înmultit si au sporit în intensitate. Pe seama Fundatiei se spun tot felul de lucruri. Unul din cele mai grave, de pildå, mi se pare acela care identificå institutia cu persoana care o conduce, låsând så se înteleagå faptul cå Fundatia Culturalå Românå este o "feudå". Asta rezultå, bunåoarå, din spusele lui D. Tepeneag, care vorbeste, într-un interviu, despre "Fundatia lui Buzura". Este, cum sugereazå D. Tepeneag, Fundatia Culturalå Românå "feuda" lui Buzura?

- Nu råspund pentru cå pur si simplu nu meritå så-ti pierzi vremea cu toti cei ce vor cu orice pret så se afle în treabå. Doar foarte rar, la presiunea unor colegi, când este pus în discutie prestigiul Fundatiei, dar nici atunci întotdeauna. În situatii din acestea este bine så vezi cine-i cel ce te înjurå si de ce. Si råspunsul, în general, e simplu. Te înjurå cei cårora le-ai fåcut un bine, veleitarii mårunti care nu-si gåsesc loc nici måcar la posta redactiei, esuatii în profesie care vor så se facå observati de vreun lider de partid si, mai ales, cei ce-mi râvnesc locul. Au falimentat alte institutii, au aflat cota Fundatiei, dar nu s-au interesat ce trebuie så faci pentru a o påstra acolo, sus. Pânå acum au dispårut o bunå parte dintre înjuråtori cu tot cu publicatiile care i-au gåzduit. N-a trebuit deci så-mi risipesc timpul cu ei. Din påcate înså, lumea nu cunoaste întotdeauna câte parale fac acesti aflåtori în treabå si are impresia cå, dacå nu le råspunzi, esti vinovat. Iatå, de exemplu, un caz cu totul aparte: Paul Goma. Må înjurå cu consecventå si pasiune de aproape un deceniu, pe unde se nimereste, în jurnale, prin diverse gazetute, iar de când are rubricå în Cotidianul, aproape zilnic... Si, dupå cum se stie, nu numai pe mine, ci mai ales pe cei ce l-au ajutat, i-au întins o mânå, l-au primit cu simpatie si cu încredere sau au intrat cu el în vorbå. Nu i-am råspuns pentru cå sunt medic si încå må mai pricep întrucâtva la psihiatrie. Am tåcut asadar nu fiindcå as fi avut îndoieli asupra diagnosticului, ci pentru cå Paul Goma nu mi se pare important: nu avem nimic de împårtit, nu må intereseazå în nici un fel. Oricum, lucrurile sunt simple: ghinionul lui Goma este cå, în loc så se ocupe de altceva, insistå så scrie ceea ce crede el cå ar fi literaturå - domeniu în care, se vede, n-are nici o sanså. Numeroasele lui cårti apårute si trecute politicos cu vederea ar fi trebuit så-l oblige la o concluzie. Dacå s-ar fi oprit la timp, lucrurile ar fi fost mai simple, dar n-a stiut så se opreascå si continuå så învinuiascå pe altii pentru esecurile lui. Mai mult: pentru faptele sale politice, pe care nu le contestå nimeni, vrea recunoastere literarå! Cåci aceasta este fixatia lui, pasårea lui de pe gard. De fapt, si-a încercat talentul si în politicå, dorea så ajungå presedinte, si, pânå la urmå, a avut abia vreo trei mii de sustinåtori, suficienti pentru a fi consilier într-o comunå modestå. Nici acest lucru nu i-a spus nimic. În loc så se întrebe dacå nu ar fi cazul så se limiteze si så-si caute o pârtie pe måsura fortelor lui, s-a repezit la toti; orice i se spunea, orice i se soptea, orice i se nåzårea dådea la gazetå. În loc så fie la înåltimea gloriei dobândite mai de mult, a ajuns cel mai mare turnåtor postdecembrist. Fårå adversar. Uneori turnåtoriile si inventiile lui despre fostii prieteni m-au obligat så må întreb dacå nu cumva are si halucinatii auditive. De fapt, si înainte dåduse dovadå cå îi lipsesc aceste aptitudini. Declaratiile lui din 1977 din Cartea albå a securitåtii, vol. IV, te cutremurå. Îi toarnå pe toti câti l-au ajutat cu bani, pe cei ce l-au întâlnit si i-au fåcut un nume, de la "legionarii Emil Cioran, Virgil Ierunca si Ion Cusa" pânå la participantii la cenaclul "legionarilor Leonida Måmåligå": "Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Sanda Stolojan, Sanda Nitescu, Teodor Cazaban, Tepeneag Dumitru, Stefan Baciu si sotia sa, Mara Baciu, Eugen Iacob, Stefan Cristovici, Vintilå Horia si fratele acestuia, Caftangioglu, un anume Råutå, un inginer Ciulicå, Alain Paruit, pe care atât eu, cât si Tepeneag îl foloseam la traducerea cårtilor noastre etc. Este de retinut grija lui Paul Goma de a nu scåpa vreun nume. Så mai citez din ceea ce-i scria lui Ceausescu: "cu sinceritate si pretuire"? "Cå nu suferisem din cauza dvs. Oricum, înteleg acum cå nu aveam voie så må îndoiesc de spiritul dvs. de dreptate. De aceea vreau så cred din nou în dvs. asa cum am crezut în 1965 si 1968. Vreau så cred în dreptate din nou. Nu este deloc simplu pentru cå, mai întâi, trebuie så-mi exprim regretul pentru ofensele pe care vi le-am adus, din eroare". Si dupå ce regretå si condamnå råul pe care l-a pricinuit Patriei sale, peste numai douå zile îi scria din nou aceluiasi personaj, convins fiind de "erorile comise în ultimii sapte ani" etc. Da, îmi dau seama, a fost sub anchetå, cu securitatea alåturi. Nu-l învinuiesc pentru aceasta, fiecare rezistå cât poate: unii 17 ani, fårå så fi fåcut asemenea declaratii, el - câteva zile. Dar dacå nu stii så înoti, ti-e fricå de apå etc., nu sari în ea când nimeni nu te obligå. Si, mai ales, nu cauti tuturor nod în papurå, nu minti la nesfârsit. Într-o publicatie penibilå prin råutatea si mitocånia ei, Paul Goma spune cu subînteles cå ar dori så-mi vadå dosarul. Nu m-ar incomoda deloc. Pot så-i jur, în ce bisericå doreste, cå nu va gåsi în el asemenea delatiuni si nici fapte de care så må rusinez. Oricum, este bine ca în viitor så se opreascå o clipå si så se întrebe dacå este cel mai în måsurå så ridice piatra. Stiu înså cå nu se va opri. Si aici vorbeste medicul din mine.

Cât despre "feuda" mea, ce så zic? Am fost ales democratic, prin vot, conform Statutului. Existå acte în regulå. În primii ani am fost înjurat de parcå eu însumi as fi înfiintat partidul, securitatea etc., de cåtre niste nimeni cu pretentii. Cu toate astea, am luat-o de la minus zero si am adus Fundatia în situatia de a avea foarte multe publicatii, editurå, trei centre de cercetåri si un foarte solid prestigiu în lume. N-am fåcut singur acest lucru, în Fundatie lucreazå nume foarte importante, cunoscute în lume. Unii au scris multe rafturi de bibliotecå. Lumea serioaså îi cunoaste, iar de ceilalti nu-mi paså...

- Citesc, într-o publicatie numitå "Lumea Liberå", ce spune d-na Mirela Roznoveanu, pe vremuri o jurnalistå pe la "România Liberå" si monografistå plåpândå a presedintelui de atunci al Uniunii Scriitorilor; citesc deci calculul ei aritmetic. Ea a aflat cå directorul Fundatiei Culturale Române a venit în America, din 1990 pânå acum, de vreo 40 de ori, ceea ce, spune M.R., "a costat peste 300.000 de dolari. Bani decondati. Dolari cheltuiti pe bilete de avion, hoteluri si mese la restaurant ale directorului FCR", "bani cu care se puteau publica operele complete ale scriitorilor români din tot exilul"! Ati fost de 40 de ori în America? Ati aruncat 300.000 de dolari pe "chiolhanuri si plimbåri de agrement", cum delicat se exprimå jurnalista din America?

- Între timp, aceste atacuri grave, aceste oribile minciuni fabricate anume ca så umbreascå prestigiul Fundatiei Culturale Române, precum si al subsemnatului, au fost preluate si de Cotidianul. Redactia lui Ion Cristoiu a mai adåugat articolului subtitluri, sublinieri jenante si acuze menite så întunece si mai mult atât imaginea subsemnatului, cât si a institutiei pe care o conduce. Altfel spus, må obligå så-i chem în fata instantelor de judecatå atât pe Mirela Roznoveanu, cât si pe Ion Cristoiu si så le pretind exact suma pe care må acuzå cå as fi cheltuit-o (300.000 de dolari) pe "hoteluri, chiolhanuri si plimbåri de agrement". Practic, ar trebui så må opresc aici, låsând justitiei dreptul de a se pronunta. Dar, din respect pentru cititori, câteva lucruri trebuie spuse de pe acum:

N-am fost în America "de vreo 40 de ori", ci de vreo 8 sau 9 ori, din care de trei ori cu delegatii oficiale, ceea ce înseamnå cå n-am cheltuit nici måcar un dolar din banii Fundatiei. Ziua de nastere, ziua schimbårii "prefixului", m-a prins în Tokyo, unde am deschis Anul cultural românesc în Japonia, ca oaspete al Japan Foundation. Cu câteva zile înainte i-am spus Corneliei Maria Savu (pentru Curierul National) urmåtoarele: "Am avut în existenta mea salvåri si întâlniri miraculoase, cårora le datorez viata, si sunt câtiva oameni cårora permiteti-mi så le multumesc aici pentru cå fårå de ei mi-ar fi fost greu så împlinesc 60 de ani: Radu Deac, Rosita Fanto, David Jones si Allan Lansing (din SUA), Michael Marberger (din Viena). Datoritå acestor oameni pot så-mi fac proiecte literare si nu numai". Din cauza grabei uitasem numele profesorului Paul Church de la Harvard si al doctorului Tiberiu Kovacs din New Jersey, desi lista nu e nici pe departe încheiatå. Nu bånuiam cå la un interval atât de scurt voi fi obligat så dau niste detalii pe care ei nu le-ar dori, iar eu nici atât. Ce vreau så spun? Dl. David Jones de la Humana mi-a plåtit o foarte grea interventie chirurgicalå pe cord si, desigur, caså, maså, precum si toate câte au fost necesare într-o împrejurare ca aceasta. Acolo deci, la Louisville (Kentucky), a început seria marilor mele "chiolhanuri": suc de mere si iaurt. Respectivul miliardar nu s-a linistit si a mai donat Fundatiei multe mii de dolari, din care am cumpårat o bibliotecå ce-i poartå numele. În plus, a mai donat României peste 11 milioane de dolari pentru dotarea unor spitale. Câteva din cålåtoriile prin SUA mi-au fost plåtite de regretatul meu prieten, fostul ambasador Mihai Botez. Doamna dr. Magda Botez poate depune oricând mårturie. Rositei Fanto si doctorului Kovacs le datorez o lungå serie de tratamente. O altå interventie chirurgicalå, la Harvard, nu m-a costat mare lucru datoritå prietenilor mei Radu Florescu, Claude Nicolau si Stefan Constantinescu. Am locuit la Irina Cajal si Minu Marin în perioada respectivå. Cu ocazia altor vizite am locuit (fårå bani) la: Misiunea Românå din New York, doctor Tiberiu Kovacs, Horia Puscasiu, Ilie Tecutå, Gheorghe Lascu, Mihai Botez etc. E adevårat, am locuit la Waldorf Astoria, la alte hoteluri de cinci stele, dar Fundatia Culturalå Românå n-a cheltuit pentru mine un singur dolar. Spun aceste lucruri cu imenså jenå. Le stiau doar câtiva prieteni si, desigur, familia mea. Dacå trec peste inconfortul sufletesc ce må încearcå, este pentru a dovedi imensitatea minciunii, råutåtii si diletantismului ce se aflå în spatele celor douå publicatii. Era atât de greu pentru Ion Cristoiu så dea un telefon? Echivocurile doamnei Roznoveanu sunt luate drept certitudini de Cotidianul. Ca urmare a contactelor avute în SUA de cåtre subsemnatul sau de alti membri din conducerea Fundatiei, s-au realizat foarte multe programe, din care as aminti doar câteva: l Festivalul Performing Arts from Romania, organizat împreunå cu Lincoln Center, The Library for the Performing Arts, Walt Auditorium, la care au fost implicate mari personalitåti din domeniul teatrului, filmului, dansului, muzicii, coregrafiei. Timp de 5 luni au fost prezentate peste 20 de evenimente românesti la New York, la care au participat, în organizarea Fundatiei, peste 60 de importante personalitåti culturale, de artisti români si americani: Andrei Serban, Liviu Ciulei, Andrei Plesu, Nicolae Licaret, Ion Caramitru, Adina Darian, Alex Leo Serban, Florin Mihåilescu, Adina Cezar si trupa "Contemp", Teatrul "Eugen Ionescu" din Los Angeles, Academia de Teatru si Film din Bucuresti etc. l Lansarea revistei The Golden Bough în limba englezå, dedicatå sintezei culturii românesti pentru publicul american, a volumului A History of Romania (scris de un grup de istorici români si americani), a romanului meu, Refuges, la Libråria Rizzoli, publicat de Columbia Press, New York, participarea la reuniunile Academiei Româno-Americane, la conferintele Institutului Smithsonian si la cele organizate de Library of Congress dedicate literaturii române si traducerilor. l De doi ani au început pregåtirile pentru Festivalul Folklife from Romania, organizat de Fundatia Culturalå Românå, sub patronajul presedintelui României, dl. Emil Constantinescu, în colaborare cu Smithsonian Institution - si care va avea loc în 1999 la Washington DC între 23 iunie - 5 iulie, unde peste 100 de artisti români vor prezenta directiile fundamentale ale culturii românesti populare si culte. l Editura Fundatiei, cu peste 300 de titluri în cei 7 ani de existentå, a publicat din SUA nu doar pe Nina Cassian si Petru Popescu, dar si pe Norman Manea, Andrei Codrescu, Sanda Golopentia, Constantin Eretescu, Virgil Nemoianu, Dorin Tudoran, o seamå de alte personalitåti fiind colaboratori ai Fundatiei la revistele sale sau participanti la congresele de stiintå sau conferintele dedicate culturii române în universitåtile lumii: Vladimir Tismåneanu, Matei Cålinescu, Virgil Nemoianu, Cristina Zarifopol, Irina Livezeanu, Peter Gross, Maria Bucur, Keith Hitchins, Paul Michelson, Radu Florescu, Marcel Cornis-Pop, Stefan Stoenescu, Adrian Bejan etc. Din påcate, pentru a vå da un "raport" complet asupra tuturor activitåtilor desfåsurate în SUA sau cu personalitåti româno-americane, ne-ar lua mult timp si multe pagini.

Fundatia Culturalå Românå acordå anual premii pentru literaturå, artå, stiintå. Din Statele Unite au primit aceste premii, pânå în prezent, George Emil Palade, Andrei Codrescu, Virgil Nemoianu, Adrian Bejan, Liviu Ciulei, Sergiu Comissiona, Keith Hitchins, Mariana Nicolesco, Virginia Zeani. Nu "exilul" este nemultumit de Fundatia Culturalå Românå, ci un minuscul grup de ratati, care se bucurå de orice insucces al tårii de origine. Din asta tråiesc. "...din cei 300.000 de dolari cheltuiti pe bilete de avion, hoteluri si mese la restaurante ale directorului Fundatiei Culturale Române se puteau publica operele complete ale scriitorilor români din tot exilul...", spune d-na Roznoveanu si, dupå cum se poate vedea din programele Fundatiei, pe cei mai multi dintre cei importanti i-am publicat, cårtile altora fiind în curs de editare. Dacå dupå sapte ani nu ne-am adresat si d-sale, este pentru cå nu ni s-a pårut cå ne-am afla în fata unei scriitoare adevårate. De altfel, îmi asum în fata posteritåtii riscul de a spune cå Mirela Roznoveanu chinuie degeaba hârtia. De aici toate resentimentele, ura si celelalte simptome ale neputintei. "Ce a fåcut Fundatia Culturalå Românå în America? Se întreabå mai departe M.R. Nu må intereseazå. Dar vreau ca numele meu så fie în vreun raport sau mai stiu eu ce". Penibilul articol este chiar argumentul cå Fundatia Culturalå Românå o intereseazå. În rest, numele ei, în absenta acelui atac, n-ar fi figurat nicåieri, cåci în loc så lase în urmå o luminå cât de måruntå, laså venin. Deci nu de mizeria din tara asta trebuie så se ocupe cu prioritate, ci, mai înainte de orice, de mizeria din ea însåsi. "De unde vin banii?", se mai întreabå d-na Roznoveanu pentru a insinua cå Asociatia Românå era o sucursalå a Directiei de Informatii Externe a Securitåtii etc. Cå Fundatia Culturalå Românå, adicå, a preluat vechea Asociatie România cu toate ale ei. Så spun cå Fundatia Culturalå Românå s-a nåscut nu pe structurile asociatiei pomenite si ale IRRCS, ci prin desfiintarea lor? Banii Fundatiei sunt trecuti la vedere într-o rubricå a Bugetului de stat si sunt negociati anual cu Comisiile de culturå si de politicå externå ale Parlamentului. Chiar si dl. Cornel Dumitrescu, unul din mentorii d-nei Roznoveanu, nu cred så mai aibå dubii în aceastå privintå. A fost de mai multe ori la Fundatia Culturalå Românå si dacå ar fi våzut vreun securist ori vreun comunist ar fi strigat. Cât despre Virgil Cândea, nu stiu ce o fi fost, dar este un mare savant, unul din numele importante ale stiintei românesti. Încå douå amånunte înainte de a încheia. Privitor la actiunile Fundatiei Culturale Române: ele nu s-au fåcut pe "câteva zeci de milioane de dolari", ci de... lei! Despre ele s-au scris sute de articole foarte elogioase, sute de opinii ale unor mari personalitåti stråine. Pårerile celor ce n-au fost invitati la aceste reuniuni nu cred så conteze la tribunal. În sfârsit, nimeni nu are obligatia de a publica diverse cårti mediocre sau proaste numai pentru cå nu stiu ce gazetå îi sare în ajutor fårå så fi fåcut cel mai elementar gest: de a se informa de la surså.
 

---

ESEUL DE TREI CUADRATI (din Monitorul de Brasov)
Paul Goma sau modul in care poti rezista terorii
 
 

Toata lumea stie ca Paul Goma s-a opus deschis sistemului comunist din Romania. Spre deosebire de foarte multi scriitori ”de virf” (Nichita Stanescu, Marin Sorescu etc.), Paul Goma nu a cedat si nu
     s-a lasat ispitit de tentatiile materiale (o carte de proza ideologica era remunerata gras, cam la pretul unui apartament). El a rezistat si nu s-a vindut pentru un pumn de arginti. Pentru aceasta insa a platit cu multi ani de puscarie si cu imposibilitatea de a-si publica romanele la editurile din tara. Din aceasta cauza, dupa cum se stie, aproape toate cartile sale au aparut in strainatate, iar Paul Goma a atins chiar un fel de celebritate literara pe care in tara nu a avut-o niciodata. Nici macar dupa ce s-a prabusit comunismul, nu se stie din ce motive, acestui scriitor incomod nu i-au fost recunoscute meritele literare. Dupa parerea multor critici romani (N. Manolescu, Eugen Simion), literatura sa nu prea are valoare estetica.
     Chiar si romanelor sale celebre, ”Din Calidor”, ”Bonifacia” sau ”Arta refugii”, le sint refuzate orice merit literar, fiindu-le recunoscute doar o dimensiune etica, de natura protestatara. Dupa parerea acestor critici, literatura lui Paul Goma are cel mult o valoare de document si cam atit. Nimic altceva. Acesti critici insa uita ca romanele lui Paul Goma descriu si radiografiaza alienarea individului in timpul comunismului, cit si acea cumplita teroare a istoriei. Criticii ii mai reproseaza si prezenta masiva a biografismului. Dar, dupa parerea noastra, biograficul nu poate fi un defect ci o calitate. Mai ales ca personajul-narator ”Din Calidor”, un copil de 5 sau 6 ani, surprinde realitatea intr-un moment crucial, cel al declansarii razboiului. Experientele personajelor lui Paul Goma sint fundamentale, cum sint si cele din ”Arta refugii” cind acelasi copil, de data aceasta un pic mai mare, isi pierde parintii pentru ca au fost inchisi in penitenciarele din Ardeal. Istoria este receptata in romanele sale strict prin prisma biograficului care nu este neaparat o depozitie, ci este folosit cu scopul de a accede si a transmite autenticitatea realitatii. Dincolo insa de descrierea unei degringolade generale, romanele lui Paul Goma exploreaza capacitatea de rezistenta a individului la rau. Aceste personaje reusesc sa reziste si sa supravietuiasca terorii. Dupa parerea noastra, romanele lui Paul Goma, in afara de aceasta dimensiune morala, instaureaza un alt statut al personajului, cel al personajului - model, exceptional, care se manifesta in niste conditii limita, subumane. Cu toate ca a intrat intr-un con de umbra, literatura lui Paul Goma este una de viitor, fiind, poate, cea mai credibila marturie despre modul in care omul reuseste sa reziste ”sub vremuri nefaste ”.
 
 

       Dumitru CRUDU    Monitorul de Brasov

---

 

inapoi la prima pagina@ob

la pagina lui PG

Vrei sa te inscrii in grupul "Cine citeste Goma?"
Arhiva goma-readers	Gazduita de eGroups.com

Vretzi cartea mea de oaspeti?

Scrieti mai sus...