Mesajul autorului prilejuit de lansarea volumelor

Jurnal IV si Jurnal V

 

Paris 11 ianuarie 1999

 

Aflat pentru întâia oară în situatia de a participa la lansarea unei cărti în româneste purtînd pe copertă numele meu - Jurnal IV (Alte jurnale) si V (Jurnalul unui Jurnal) - încep prin a declara că nu stiu cum să încep ;

Odată învins acest nelinistitor obstacol, trec la următoarea ne-stiintă : cum se va fi făcut ca, doar în nouă luni (nouă - dar luni !, ar zice o mamă de copil) editura Dacia, aflată în situatia în care se află - într-o Românie aflată în situatia în care n-ar trebui să afle - fără bani, fără local, fără noroc, a tipărit aceste două volume despre care, în termeni cantitativi, se poate afirma ca despre legendara Käfer fabricată de Volkswagen (nici o aluzie la Plesu) că este mult mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară : aceste două volumase - asa cum le vedeti - totalizează 35 coli de tipar;

Zăbovind la caseta tehnică, îngăduiti-i unui permanent client al samizdatului să pomenească, recunoscător, numele celor care au îngăduit ca Jurnal IV si V să devină carte : Doru Olteanu, Constantin Rusu, Monica Cremene - si nu în ultimul rând Ileana Brasoveanu care mă însotise si în 1991, la Arta refugii.

Iată-mă fată către fată cu directorul. Când am aflat că Radu Mares a devenit seful Daciei m-am întristat : prietenia epistolară abia începută risca să se întrerupă : relatiile cu alti fosti prieteni deveniti directori de editură : Liiceanu, Sorescu, Viorica Oancea, Marta Petreu, Vasile Igna - să-l pun aici si pe Mircea Martin - sfârsiseră lamentabil (pentru mine).

Miracol : manuscrisul prezentat în martie 97, plimbat în mai multe rânduri, găzduit, re-plimbat de prietenul Laszlo Alexandru, nu numai că a fost prefăcut în tipăritură - ci la termenul promis : n decembrie".

Fie-mi iertat scepticismul alimentat de numeroase si îndelunge tractatiuni cu editorii, dar nu credeam. Sincer : nici acum nu (prea) cred.

În primul rând : am un singur exemplar din Jurnal IV si V;

În al doilea : am un singur titlu publicat de Dacia în formula Radu Mares

Promit : de cum voi avea în mâini a doua carte (fie Jurnal 1998, fie nefericita Sabina, fie o culegere de publicistică), îmi voi spune că, la noi, la ne-Nemti, lucrurile bune încep de la două.

Asadar, un autor fericit salută o editură - deocamdată nefericită - urîndu-i (interesat) ca în 1999 să aibă si local si bani - fiindcă autori buni de cărti bune se află din belsug.

Desigur, sunt salutate si cele 5-6 persoane care alcătuiesc publicul. Un secret : înainte de 89, la Paris, am participat la mari-manifestatii anticomuniste alcătuite din 4-5 români ; am conferentiat, ca să spun asa, în prezenta a 6-7 (hai : 10 !) - auditori. După toate semnele, am supravietuit.

Ceea ce vă urez si Domniilor Voastre,

Paul Goma


Înapoi la sumarul scrisorilor
La prima pagina