Paris, Joi 3 iunie 1999

 

O PACE GREA CÂT CINCI RAZBOAIE

 

Semne de pace. Încă nu se văd, dar plutesc în aer, se simt. Vine pacea, vine - e pe drum - slavă Domnului ! Vorba celuia : usor să faci război, greu să pui pace. Si vorba mea (dacă voi nu mă citati, mă citez eu !) : - a venit momentul să-i compătimim si pe sârbi :

Bietii ! De-acum au să cunoască si ei refugiul din Kosovo. Iar s-a încrâncenat Istoria asupra lor - cum altfel : din senin ; pe nedrept - căci ei sunt cei mai drepti dintre slavi ! ; si cei mai nevinovati vinovati din lume !

De-acum are să înceapă alt refugiu : al sârbilor.

Cunosc subiectul Un refugiat este un refugiat, chiar dacă fuge pentru că a făcut ceva de-rusine, ceva de-păcat, ceva rău, pe locul acela, sau doar a asistat la facere si, prin tăcere, a încuviintat-o - iar acum i-i frică de răsplata cea dreaptă. Si fuge. Asa cum înainte mă simteam, nu doar alături-de, ci în pielea albanezului alungat de la casa lui si azvârlit pe drumuri, asa, acum mă aflu în pielea sârbului silit de rotunditatea rotii Istoriei (cea care provoacă evenimente neplăcute - nu violenta directă, suferită de Albanezul kosovar, ci teama că va fi, în viitor, violentat la rândul lui - cazul sârbului, azi) să pornească si el în bejenie - în propria-i tară. Diferentă notabilă - o cunosc, o cunosc si pe cea a sârbului kosovar : Românii basarabeni au gustat din cupa refugiului în proprie tară - în altă provincie a României. Si a fost amar(ă).

Vor mai dura "formalitătile " (de pace) câteva zile, răstimp în care Iugoslavia va fi bombardată în continuare, distrusă, martirizată, însângerată - de ce ? Pentru că în zece ani de agresiuni si masacre, Sârbii se obisnuiseră să aibă în fată doar occidentali politicosi, timizi, naivi - deci : prosti ; pentru că Sârbii, în orbirea lor, îsi imaginează că si de această dată ei, balcanicii smecheri au să-i tragă pe sfoară pe boii de occidentali (care vor pace în Europa - or cum, până si Peninsula Balcanică se află în Europa). Sunt convinsi că si această promi-siune, si acest angajament-ferm (al câtelea ?), are să rămână vorbă-în-vânt. De aceea nu dau semne că au de gând să înceteze, ei, războiul - de ei început (împotriva civililor kosovari, împotriva ruralilor, împotriva femeilor, împotriva copiilor albanezi) si să se retragă din Kosovo.

Până la urmă tot au să plece - cu coada între picioare, si cu trei-degetele-n aer, a victorie Vai de victoria sârbească !

De ce porniseră agresiunea militară împotriva kosovarilor încă din ianuarie 1998 ? Acum au să se retragă, pierzînd mult mai mult decât înainte de "ofensivă De ce : fiindcă le-a lipsit, nu doar bunul-simt, ci simplul-simt, acela carele îl informează pe mamiferul om că nu e singur pe lumea asta, că si altii au dreptul să trăiască - pământul fiind destul de mare, să ne-ncapă pe toti. Au să se retragă, bravii ostasi ai vitezei armate iugoslave (cea pregătită, vreme de decenii, de Tito pentru a duce război de apărare împotriva unei invazii externe, citeste: sovietice, dar a angajat războaie interne împotriva civililor, si ei cetăteni ai Iugoslaviei); n-au să revină decât încolo, prin toamnă, când le va permite NATO, "câtorva sute - pentru deminaj si pentru paza locurilor sfinte", cum zice un comunicat

Abia acum vor afla Sârbii "patrioti" (cât despre viteji, ce să mai vorbim, doar le-am văzut "inamicul" : tărani si ciobani neînarmati - decât, eventual, cu cutite - bătrâni, femei, copii) ; vor afla cât costă patriotismul bolsevic al tovarăsului lor de pesteră, Milosevici. Dar oare vor fi capabili de o asemenea autoumilire : recunoasterea adevărului ? Cât i-ar fi costat dacă semnau pacea de la Rambouillet ? A acorda autonomie unei comunităti nu înseamnă de loc a reduce spatiul de libertate cuvenit tie, astfel gândesc doar cei ce văd o societate ca o sală în care scaunele sunt numerotate, dacă îl cedezi pe al tău, rămâi în picioare Sârbii (si, să fim linistiti : prea-multi dintre vecinii lor, Românii) nu au ajuns încă până la pagina care explică libertatea-ti ca libertatea concedată celuilalt. De-ar fi semnat anul trecut, întelegerea de la Rambouillet - prin care autonomia urma să fie restabilită - nici Albanezii nu sufereau, nici Sârbii nu sufereau si, cu oarecare îngădu-intă - dar cu o normală inteligentă - cele două comunităti ar fi putut trăi alături, în Kosovo. Dacă nu întreiubindu-se, atunci tolerîndu-se. Si, ceea ce îi doare mai mult pe sârbi : fără a li se distruge tara, fără mortii si rănitii si traumatizatii de bombardamente - si umilitii de pierderea războiului..

Albanezii din Kosovo : "Victime ale bombardamentelor NATO", pretindeau Sârbii, la televiziunea lor si la Cotidianul nostru dâmbovitelian : Au plecat din cauza bombardamentelor americane", explicau tovarăsii eterni, tovarăsii de pretutindeni, de totdeauna, senini, însă kosovarilor, bravii sârbi le tineau un cu totul alt discurs : Ati vrut NATO? Vă dăm noi NATO ! Estimp subtirele intelectual Milan Comnenici (nepot al unui văr de-al treilea al lui Alecu Paleologu) punea aceeasi placă - extrem de subtilă : "Albanezii pleacă din Kosovo în Albania, tara lor, din pricina bombardamentelor - dar Sârbii nu au o altă tară al lor, ca să se refugieze"

Ei, da : subtil (ai zice : greceste) întoarsă, numai că Cum n-au altă tară ? Dar Belarus, dar Ucraina, dar Rusia, sirokaia, cu care si-au unit, prin vot solemn, sângele slav, ortodoxia si bolsevismul devenit structural, după 1989, travestit în nationalism ? N-ar fi decât întoar-cere - după 1400 ani - la rădăcina lor, slavă, la vatra lor, mlăstinetică.

Din nou despre falsificarea istoriei - facilitată de starea de analfabetism acut (si) a Sârbului :

Nenorocirea este că nici "intelectualii din opozitie" ca inenarabilul Draskovici, ca fostul spumant, acum răs-răsuflatul Comnenici nu au notiuni de istorie elementară, cunostintele lor rezumîndu-se la ceea ce stiau din scoala primară. Astfel se explică perfecta identitate de vederi cu a scînteistilor cotidianezi ; astfel se explică neadevărurile istorice mai mult ca evidente, rostite în fata unor gazetari occidentali - care, politicosi din fire, nu corectează deliruri de genul :

Noi, Sârbii, sântem pe pământul Kosovo-ului din timpuri imemoriale"

Cât de imemoriale ?: cu mai bine de un mileniu după albanezi?;

Noi, Sârbii, am fost singurii crestini din Balcani care s-au opus invaziei turcesti

Am arătat într-o interventie anterioară cât de "singuri" luptaseră ei, la 1389, sub cneazul Lazăr (alături de bosnieci, de macedoneni, de albanezi); cât de "singuri" fuseseră, în 1448, tot la Kosovopolje - nici de frică n-ar pomeni prezenta (si consecventa antiotomană, nu ca a lor, iute deveniti auxiliari ai turcilor), prezenta, deci, a lui Iancu de Hunedoara, a lui Skanderbeg ("care nici n-a existat în realitate, este doar personajul unor balade")- cât despre călăretii moldoveni trimisi de Petru II, despre arcasii condusi de însusi domnul Tării Românesti Vladislav II (fiul lui Dan II), acestia, nefiind de găsit măcar în vreo baladă, Sârbii pretind că nici n-au existat;

Albanezii au venit peste noi, ne-au invadat Kosovo, leagănul nostru - aceasta fiind prima parte a discursului (cea trimisă în recunoastere), a doua venind numai dacă întrebătorul întreabă cum este posibil să-i invadeze pe invadatori băstinasii - atunci "corectează astfel :

Ne-au invadat demografic : Albanezii fac câte 10-15 copii, noi doar câte 2

Ceea ce, să recunoastem : constituie un motiv arhisuficient de a-i masacra (DEX-ul din 1998 defineste : "A ucide cu sălbăticie si în masă oameni care nu se pot apăra ; a măcelări, a extermina"), pe acesti prolifici "invadatori" albanezi, cât despre supravietuitori, să fie alungati - să plece - aici, am hotărît că este "leagănul" nostru ! Iar ca să fie sterse toate urmele autohtonatului albanezilor, să le fie distruse hârti-ile, actele, să le fie zmulse până si plăcile mineralogice ale masinilor !

Au să înceapă bietii sârbi să se refugieze, ei (se vor întâlni, oare, pe acelasi drum cu Albanezii, alungatii lor, întorsi din refugiu ?) ; bietii sârbi, au să-si continuie - cu trei note mai sus - tânguielile lor, istorice: agresiunea NATO, diktatul american, dusmănia Europei, "vânzarea" de la - de (la) unde ?: or să găsească o Altă-Ialtă - la Rambouillet, la Petersberg Are să-i coste cumplit de scump dementa nationalist-bolsevică, sârbismul de cea mai pură descendentă nazistă (prin latura lui rasistă) : chiar dacă Occidentalii vor consimti să contribuie la reconstruirea Serbiei, o vor face selectiv (si cine va avea obrăznicia să le ceară socoteală ?) : vor da mai mult kosovarilor, apoi macedone-nilor, montenegrinilor, albanezilor (firimituri vor pica si în pălăriile bulgarilor si ale românilor), însă relatiile sârbilor cu Occidentul nu vor mai fi ce-au fost :

"Les yugo", cum le spun Francezii, vor suferi, vor avea de îndurat sinistra faimă de asasini, de hoti, de violatori, de "epuratori" (etnic); si vor fi respinsi - cei demult stabiliti nu vor fi expulzati, dar nici bine nu le va fi. Si nici vorbă să fie acceptati noi veniti. În Germania, unde alcătuiau o comunitate importantă, remarcabil de bogată (mărcile nemtesti făcuseră prosperitatea atât de invidiată de sărmanii români, legati de glie), la vechea ranchiună antisârbească se va adăuga antipatia recentă ; tinînd cont si de comunitatea albaneză, si ea bine implantatată (ca să nu mai vorbim de cea turcească), portile Europei au să le fie (între)închise. Sârbii nu vor mai avea intrare liberă în America de Nord, nici în Canada Au să fie siliti să asude pentru o bucată de pâine tocmai în Australia, în Africa de Sud, în America de Sud - sigur în foarte prospera (în schimb, ortodoxa !) Grecie, în ultrabogatul (!) Israel (însă avînd si el kosovarii lui : Palestinienii) - dar nu în tările arabe.

Si, desigur, vor putea câstiga ruble bune în Rusia, că tot s-au unit ei în de ei, bratii

Mi se rupe inima de ei, de sârbi. Rupîndu-mi-se, mă întreb :

Dar lor, sârbilor, nu li s-o fi rupînd inima de ei însisi?, de halul de închidere, de orbire, de regresiune în care au căzut în acest din urmă deceniu ? Bine : Sârbul nu acceptă să i se rupă inima de victimele lui : slovenul, croatul, bosniacul, albanezul kosovar. Dar de sine ?"

Nu, Sârbul nu este capabil să facă deosebirea între victimă si călău decât la modul sârbesc : când el persecută, violentează, jefuieste, violează, omoară ne-sârbi, boje moi, nu face vreun rău - dovadă : majka lui nu i-a spus o singură vorbă grea, necum să-i zmulgă urechile când a constatat că si-a început cariera de cetnik gâtuind mâta (vecinului), si a sfârsit prin a tortura, a arde de vii femei si copii (dar ne-uitînd ca, în elanu-i patriotic - si ortodox - mai întâi să-i ceară albanezului 1.500 mărci germane, "pretul vietii", apoi să-l oblige să scoată, să dea tot ; în final zmulgînd verighetele, inelele, cerceii, brătările, lăntisoarele de aur de pe cadavre).

Iar Biserica Sfântul-în-viată Pavle nu l-a amenintat măcar cu douăzeci de mătănii, ba l-a încurajat întru "cruciada sârbismului" ; nu l-a pedepsit nici măcar cu un post de o zi - căci Biserica, e-he ! Si la ei Biserica este doar ortodoxă - nu în primul rând crestină.

 

Nu-i frumos, nu-i moral să-l mai certi si tu pe cel căzut : Ai văzut ce-ai pătit ? Ti-am spus eu - chiar dacă i-ai spus. Dar, să mă ierte Dumnezeu : în această tragică împrejurare Sârbii au avut exact acelasi comportament (fiindcă au exact aceeasi mentalitate strivită, schilodită de comunism) ca Românii. Atât că Sârbii n-au avut "norocul" unui complot KGB, deci n-au beneficiat de luminile unor Iliescovici, Brucanovici, Caramanovici (ghidul lui Romanovici), în doborîrea lui Milosevicescu al lor (ă propos : conturile bancare ale clanului Slobodanesc au fost blocate, de când "capul" a fost declarat criminal de război ; tot de-atunci Mandela s-a răzgândit : nu-i mai acordă azil în Africa de Sud).

Si iarăsi : nu-i frumos să te bucuri de necazul altuia, să zici: Bine c-a murit si capra vecinului !

Dar poti să pui întrebări asupra inteligentei sârbilor din 1989 încoace ?; asupra adevărului în numele căruia s-au ridicat ei împotriva croatilor, a bosniecilor, a kosovarilor ? ; să te întrebi pentru ce fel de dreptate au luptat Sârbii jefuind, umilind, torturînd, violînd, omorînd pe altii ? Pe ne-sârbi ?

 

Vineri 4 iunie 1999

 

Li s-au dat 10 zile Sârbilor să părăsească Kosovo. "Cum se vor observa miscări (de trupe, în retragere), vor înceta bombardamentele".

Ce-or să mai găsească de negat (de aici vine "curentul" istoric negationismul) în actiunile deliberate, sistematice, ale sârbilor împotriva ne-sârbilor, activistii de partid, eternii tovarăsi C. Stănescu!, C Cristoiu!, CKKT Popescu!, CDimisianu!, CAlStefănescu! ; securisti cu certificat-de-revolutionar ca CVoican !, CSăraru !, CMazilu, CDanZamfirescu - dar CPelin !!! (prieten de nezdruncinat al lui Manolescu)! ; "cadre din diplomatie" (eternul "Extern al Internelor") ca CPaler!, justi marxisti kremlineti ca CIanosi!? Dar C.C-isti ca CBreban!? Dar boerul trecut prin închisorile comuniste, mâncătorul de occidentali începînd din iunie 1990 fix, devenit fulgerător pacifist abia atunci când războiul a căzut si pe capul sârbilor : Al. Paleologu ? Lor nu le pasă că, în argumentare - altfel, strânsă, nevoie-mare - folosesc arsenalul verbal al Securitătii, cea care, atunci când te plângeai că animalele cu epoleti albastri te-au umilit, te-au bătut, se râdeau :

Care, bătut, bă banditle ? Căci te-am bătut ?, noi ? Căci aia-i bătaie ? Probează ! Hai cu proba căci noi te-am bătut Căci.

Si Sârbii si iugoslavistii din jur folosesc "argumentul" absentei probelor : atâta vreme cât stirile despre masacre, despre gropi comune veneau numai din mărturiile supravietuitorilor albanezi si din fotografiile aeriene ale NATO, tovarăsii belgradeti de toate sexele negau : "Inventii ale albanezilor !"; "Trucaje fotografice ale americanilor" De când trupele aliate au intrat în Kosovo si nu trece o zi fără să fie dezgropate noi si macabre dovezi de barbarie, Sârbii schimbă vorba :

Pretindeti că am violat albaneze - dar de ce nu veniti cu dovezi, cu probe, nu cu povesti fantasmatice ale unor muieri nesatisfăcute si care vor să se arate la televiziune ! Dealtfel, noi, Sârbii nici nu ne atingem de albaneze. Le-ati văzut : arată ca niste maimute !

Cât de maimute arată femeile kosovare - le-am tot văzut, bietele, în aceste săptămâni de televiziune : oricât de nefericite de bejenie, de pierderea casei, a sotului, a fratelui, de disparitia unei surori "luată de sârbi", oricât de rurale, parcă nu arătau mai maimutoase decât sârboaicele-pur-sânge din Belgrad, din Pristina, din Novi Sad Ba chiar

Iugoslavistii au învătat carte în timpul "purificărilor" din Bosnia. Acolo crima-de-viol-etnic a fost negată hotărît : ca ne-probată - iar când vine proba, o negi ! Uite-asa ! Ceri probe-materiale ale violului ! La televiziunea franceză, o belgrădeană stabilită de multi ani în Occident nega faptul că Sârbii ar fi violat sistematic femei musul-mane, în Bosnia, fiindcă

Noi sântem ortodocsi, la noi violul este un păcat de moarte - ca si cum doar la ei, la sârbii ortodocsi violul ar fi păcat de moarte. Apoi bărbatii nostri, chiar de-ar fi vrut să le violeze, practic n-ar fi putut : ei sunt ortodocsi, pe când musulmanele sunt circumcise

Asta a sunat tot atât de inteligent ca cea auzită la Bucuresti : "Ea avea ca la cincizeci de ani, pe când el purta pălărie"

Numai că nu era timp-locul de glume : hilaritatea produsă atunci a acoperit, a maculat, a spurcat dezbaterea. Sârboaica, fostă "profesoară de biologie" la Universitatea de la Belgrad, stia ea de unde va fi fost ea informată că, la musulmani, si femeile sunt circumcise (pentru cei ce nu stiu : sârbi si sârbisti - si sârbofili : circumcis = tăiat împrejur) - concluzie : un bărbat (ortodox !) nu le poate viola Pentru-căci, vorba Securistului

Se vede că prestatia analfabetei bioloage (si ne-circumcise - deci: ortodoxe) a făcut scoală, pentru că, sub condeiul filomilosevicistilor de pretutindeni acest "argument" : Produceti proba materială a violului ! a fost reactivat în discutiile despre Kosovo.

Într-o altă dezbatere din luna mai acest an, o "socioloagă germană, nega si ea crimele sârbilor - cu osebire violul-etnic ; cerea si ea să i se producă dovezi - i s-au proiectat, filmate, mărturiile unor femei. Le-a respins :

Nu sunt valabile, nu sunt credibile ! Persoanele acelea nu lasă să li se vadă obrazul - înseamnă că mărturiile sunt false ! ;

I s-a oferit o mărturie în care victima era filmată din fată - socioloaga nu s-a lăsat :

Probe ! Nu există probe ! Care-i proba materială că persoana aceea a fost violată?"

Excedată, jurnalista care o întervievase pe victimă :

Ce voiai să-ti probeze "persoana" : să-si ridice rochia, să-ti arate sperma violatorilor ? Adevărat, a fost imprudentă : s-a spălat

 

Sâmbătă 5 iunie 1999

 

Întrebare prostească - dar risc să o repet :

Cum pot vietuì alături (nu neapărat : împreună) două comunităti?

Sub mâna de fier a Stalinului local, antistalinistul Tito, "iugo- slavii", nu numai că se tolerau, dar legau prietenii, contractau mariaje mixte - acum vorbesc de deosebirile religioase : crestini-musulmani ;

Sub Milosevici - din 1989 - comunitatea dominantă (sârbească) a exclus-o pe cealaltă - din punct de vedere cultural, administrativ - deci: social ; la urmă a încercat să o lichideze ;

După pacificarea provinciei Kosovo :

Cum au să mai poată trăi - fie si alături - Albanezii si Sârbii? Până acum : Sârbii persecutori si Albanezii persecutati ? ; de acum încolo : Sârbii - persecutati pentru că îi persecutaseră pe albanezi si Albanezii ce vor deveni, la rândul lor, persecutori (din răzbunare, din dreptatea făcută de mâna lor, pentru că cea divină întârzie)?

Pe acel pământ al "Iugoslaviei" nu va mai fi pace în veac (fiind optimist, iau n veac" drept :"pret de un veac").

Nu le rămâne sârbilor decât - după ce digeră "victoria împotriva NATO" - să continuie "curătirea" sfântul pământ sârbesc si de unguri si de bulgari si de greci si de vlahi si de români si de aromâni

Asteptăm cu încredere. Fiindcă Sârbii sunt, nu-i asa,"etnic puri" - vezi-i pe-alde Kovacevici, pe Sabovici, pe Vlahovici, ca să nu mai vorbim de Bulatovici

 

Luni 7 iunie 1999

 

Ne-am bucurat degeaba : Sârbii nu vor pace - si pace!

Mai mult ca oricînd mă gândesc la bietul Ivan Djuric, Dumnezeu să-l ierte. Si îmi spun : poate a fost mai bine că a murit - aici, la Paris, acum doi ani - înainte ca Sârbii lui să treacă la a treia crimă : cea împotriva albanezilor din Kosovo. A avut nevoie de mult curaj în viată ca să înfrunte, nu doar ostilitatea consângenilor din Iugosalavia, dar ura - ură feroce, ură oarbă, ură de indivizi re-căzuti în patru labe, înnebuniti de slibovită - a sârbilor de pe-aici, care-l considerau, cum altfel : trădător si-l amenintau cu moartea De ce ? Pentru că el, ca istoric, alcătuise un Glosar - un fel de Dictionar (azi nu se mai pot scrie Istorii ale poporului cutare, nici Istorii ale literaturi cutare), în care zugrăvea, la rece (în fine, nu la-cald), atât fapte istorice - ca adevărul despre Mitul sârbesc al Luptei de la Kosovopolje, cât si "portrete" ale unor contemporani ai săi : Drascovici, Seselj (V.C. Tudor al lor) si, desigur, al lui Milosevici, împotriva căruia candidase la alegerile din 1990 - si în care "poporul sârbesc, preferîndu-l pe Slobodan, cu 85,5 % din voturi, dovedise că e o adunătură de cretini". Chestia asta, întâmplător, nu eu am spus-o, ci un alt sârb exilat, lucid (si profund nefericit) : Predrag Matveievici

Mă gândesc asa : începînd din 1971, când am deschis gura, din România, exprimîndu-mă si împotriva "nationalismului" ceausist, doar o minoritate a exilatilor români - fie legionari, fie oameni violent ne-informati - mi-a fost vrăjmasă ; chiar după diatribele la adresa fetelor bisericesti (Teofil Ionescu, celălat Ionescu, Grivitarul, apoi teologul securist Cîndea, în fine legionaro-securistii Anania si Plămădeală) s-au găsit putini "revoltati de atacurile nedrepte" ale mele. Este adevărat, în acel timp, România nu a purtat vreun război Pe când Sârbii cei extrem de putini - si numai exilati - care au avut îndrăzneala să atace sârbismul dement de culoare milosevici-jandarm au dovedit un adevărat eroism. Măcar dacă-i compar pe cei doi pomeniti cu prietenul meu de aproape 30 ani, finul, delicatul Costa K. De când au început războaiele sârbilor cu lumea întreagă (din 1992) nu s-a mai putut dialoga cu el - nu că ar fi devenit opac si agresiv ca alti sârbi, dar suferea atât de atroce, încât întelegeai că, dacă nu schimbi vorba, el e în stare să-ti moară, de inimă, în brate. Or ce altceva - decât "politică - să discuti cu un gazetar de talia lui Kosta?

Iată încă un motiv pentru care n-as vrea să fiu sârb

 

 

Marti 8 iunie 1999

Vesti bune :

- Bineînteles, prima si în timp si ca importantă : pacea în Iugoslavia - chiar dacă bestiile de Rusi, Chinezii, Milosevici au să mai găsească pretexte de amânare.

Această Rusie afurisită, ticăloasă, infamă : peste tot unde a pătruns cu ciubotele ei de iuft (sau de foaie-de-cort), a produs zâzanie, a adus sărăcie, a instaurat teroare, a răspândit sclavie, a semănat moarte.

Rămânînd doar la aceste războaie din Balcani :

a) ar fi îndrăznit bolsevicii de la Belgrad să facă ce-au făcut - în Croatia, în Bosnia, în Kosovo, dacă nu s-ar fi asigurat de sprijinul ideologic moscovit - nu slav, nu ortodox (slav, Primakov ?, ortodoxă, o vită ca generalul Lebed, "gheroiu de la Tiraspol" - îl cunoaste Ilascu?);

b) ar fi ezitat, ar fi renuntat la a interveni mai decis Occidentalii, dacă nu s-ar fi temut că îi "ofensează pe rusi? Ultima tentativă - timidă - avusese loc la Sarajevo.

Hotărîrea de la 24 martie 1999 a fost luată, nu pentru că Rusii ar fi fost, în sfârsit, de acord să se solidarizeze cu actiunea de extirpare a unui furuncul, a unui cancer - ci împotriva lor !

Din păcate nu stii niciodată până unde merge "curajul" Occidentalilor în a-i jigni pe barbarii de rusi.

Miercuri 9 iunie 1999

 

Ora 21,00 : au semnat ! Gata ! S-a oprit războiul.

Nostimadă (asa, că să glumim) : la Belgrad, Sârbii au dansat pe străzi, strigînd :

"Victorie ! I-am bătut pe americani ! Am învins NATO !"

Ce s-ar face nefericitii necuvântători dacă ar fi lipsiti si de cuvintele (reversibile)? N-ar avea nici "dimensiunea christică, vorba vorbăristului Draskovici.

Oare Românii nostri, după dezastrele de la Stalingrad, de la Cotul Donului, din Crimeea (în retragere), se bucurau si urlau : "Victorie ! I-am bătut pe rusi - si pe Americanii lor !"- altfel decât eventual în glumă (amară)? Din câte stiu, nu. Iată măcar o calitatea a noastră : nu ne lăudăm chiar cu toate bătăile încasate, îl înjurăm în coltul gurii pe învingător (sau pe stăpân, uneori acelasi lucru).

 

 

Joi 10 iunie 1999

 

Azi la prânz au început Sârbii să se retragă din Kosovo. Cei care au mâinile libere fac semnul Victoriei - păi nu sunt ei învingătorii ?! Prostie-prostie ? Fanatism ? Sârbism ?

Principalul : a fost făcut pasul decisiv pentru iesirea din război. Oricâte ezitări, amânări, din partea Sârbilor, oricâte dansuri ale păunului va executa Ursul Ivan Mândrovici Cersetorov (ca să-i mai pice în căusul palmei de milog agresiv o carboavă de la blestematii de capitalisto-imperialisto-militaristi), ostilitătile vor înceta. Pe hârtie.

Fiindcă înfruntarea aceasta - al n-lea război balcanic - a fost si va rămâne asimetrică : nu respectă schema clasică : agresiune - replică - concluzie ; învinge, fie agresorul - dacă-i mai tare ; fie agresatul - dacă-i mai moral. Asa s-a întâmplat în ultimele două războaie mondiale. Dar nu si în acesta.

Agresorul-prim, oricât ar inversa termenii însusi agresorul, a fost Sârbul. Nu tovarăsul Milosevici - ci "bietii sârbi", sârbii de rând - în frunte cu "intelectualii", homologii protocronismului si vecetudorismului securist român. Fiindcă omul (îi spun asa, pentru a putea trece mai departe) purtînd numele Milosevici, dacă a făcut ce a făcut împotriva intereselor comunitătii sârbesti, a făcut ce a făcut cu asentimentul aceleiasi comunităti. Prin ce minune a ametit-o, a dus-o de nas, a înselat-o ? Prin "minunea" descoperită si aplicată de antecesorul său Ceausescu, cea mai la îndemâna unei structuri primitive a unui "sef" ; prin minunea celei mai joase - mai primitive - trăsături a unei comunităti primitivizate : ura fată de celălalt si agresarea aceluia, ca "vinovat", de faptul că tu (aici : Sârbul) nu ai suficientă pâine, nici benzină, nici slibovită, pentru că nevasta ti-e bolnavă, fiu-tău derbedeu, fiică-ta curvă.

Agresatii - în ordine cronologică : Ungurii si Albanezii (prin abolirea autonomiei identitare, în 1989), Slovenii, Croatii, Bosniecii, Albanezii, Montenegrinii - nu-i mai amintesc pe Românii din Timoc, fiindcă nici ei nu-si mai aduc aminte că sunt români - si nu sârbi.

 

Miercuri 16 iunie 1999

 

De ce n-am mai scris nimic altceva de când cu Iugoslavia ? Nu mi-a stat inima decât la ceea ce se petrece acolo. Iar de la o vreme a început să facă ravagii (si victime) pacea. De când Rusii au piratat aeroportul de la Pristina sânt bolnav-bolnav. De ciudă, nu pe Rusi, ei sunt consecventi în brutalitate, în ne-simtire - în rusism - ci pe Occidentali, că cedează mereu, cedează totul. Azi se discută din nou - la Helsinki.

Dacă Americanii acceptă prezenta Rusilor în Kosovo, Kosovo are să fie împărtit - ca toate geografiile în care Rusii au pus cizma : Germania, Coreea, Vietnam, Yemen.

 

Joi 17 iunie 1999

 

Războiul Alaltăieri Biserica Ortodoxă Sârbească l-a lăsat din brate pe Milosevici. Alaltăieri a fost 15 iunie : cum ar veni, a fost nevoie de 11 săptămâni de sânge si de moarte si de zece ani de când exact aceeasi biserică îl binecuvântase pe Milosevici, de parcă ar fi fost un teolog de-al ei - chiar era : prin tată-său, sinucisul. Atâta timp cât situatia lui rămânea nedecisă (în ciuda distrugerilor pricinuite de bombardamente), Biserica Ortodoxă Sârbească a rămas lângă Milosevici, puiul iubit, bolsevicul curat-ortodox (de aceea : patriot-sârb), nu doar împărtăsind în taină, "ideile" lui, ci, prin declaratii publice, prin interventii la televiziune, sustinîndu-l, îndemnînd credinciosii să-i fie credinciosi, deci : sârbi. Nu au slujit la nimic nici cuvintele patriar-hului Alexei II al Moscovei, în vizita la Belgrad, în toiul războiului (despre suferintele si ale albanezilor din Kosovo), pentru a (re)face din Biserica Ortodoxă Sârbească o adevărată biserică ; cu adevărat crestină. Am ascultat aseară declaratia unui tânăr-tovarăs de la cabinetul tovărăsesc patriarhalnic-ortodox : moacă d-a noastră, dîn popor, securist deghizat în popă - ai fi zis ; Ciachir ! Prin gura lui Biserica se "despărtea" de Milosevici - de ce ? Să o fi făcut pentru că acesta, în zece ani, a semănat ruine, gropi comune, dezolare în întreaga fostă Iugoslavie ?; pentru că a semănat crima de ură-de-etnie (si pentru rezultatele ei)?; măcar pentru recentul martiraj al albanezilor ? Da de unde !, înseamnă că n-am înteles nimic din tainele ortodoxiei : Biserica Ortodoxă Sârbească l-a abandonat (nu repudiat !) pe Milosevici pentru că - citez : "Milosevici a pierdut Kosovo, cu locurile sfinte, unde se află leagănul" Să citim mai departe, gândurile sfântului Pavle : Nu au contat războaiele nebunesti, criminale - necrestinesti - pornite, purtate de sârbi, ci deznodământul lor : contează mai putin pierderea locurilor sfinte, a leagănului sârbismului - cât pierderea războiului, deci a teritoriului Kosovo : a "cauzei sârbesti".

Asta este. Acesta este adevărul crestinesc, dragi tovarăsi popi ortodocsi. Biserica este cu adevărat sufletul credinciosilor ei. Biserica sârbească este exact cea făcută după chipul si asemănarea Sârbului : degeaba vorbeste ea despre "caracterul crestin" (spre deosebire de cel musulman al albanezilor si al bosniecilor, de cel papistas al croatilor): în acesti zece ani ea nu a fost crestină. Fiindcă nu i-a înteles, nu i-a compătimit, nu i-a apărat pe toti cei ce sufereau - ci doar pe "ai nostri": pe cei din satul nostru, din clanul nostru, din pestera noastră, din parohia noastră, din bătătura noastră, personală, cum ar zice tovarăsii de la Scînteia eternă - pe scurt : Sârbii nostri, din popor. Este oarbă, crudă, partială, amnezică - răzbunătoare : o negatie a Bisericii.

Ceea ce înseamnă că Biserica Ortodoxă Română este, si ea, după chipul si asemănarea românilor : lasă, puturoasă, prelinsă, proastă, hăbăucă, slugarnică.

În chiar acest moment, călătoria Papei în Polonia.

M-am temut (în fapt : sper, în continuare), de când a început, că, simtindu-si sfârsitul, s-a dus să moară la el acasă. Ieri, timp de două ceasuri, a stat de vorbă cu zeci de miile de polonezi, în orăselul său natal, Wadovice, rostind nume de străzi, de prăvălii, de locuri - în care si el, copil, fusese fericit, ca toti copiii din lume : până să deie războiul peste noi, peste toti; ceasuri de reculegere, de rugăciune, de comuniune - prin amintiri împărtăsite : cutare stradă, cutare prăvălie, cutare locuitor

Pentru polonezi, un prilej de renastere, de dezamnezificare:

Iată, n-am uitat chiar totul - cum tare ar mai vrea dusmanii nostri, Neamtul si Rusul si Comunistul local ; cum doresc, tremurînd, securistii, activistii, turnătorii, cum ne îndeamnă plesii, iorgulestii, sfătuitorii de bine (pentru ca România să fie bine si tot Românul să prospere) : să ne-avem ca fratii români-crestini, căci toti am colaborat.

Unde să găsesti la noi, la ortodocsi, asemenea refugiu, reconfort; oameni ca acest leah ? Îsi imaginează cineva că s-ar putea rezema cu gândul de un Teoctist, de Anania cel sfânt, de Plămădeală cel anglist?

 

19 iunie 1999

 

Patriarhul Pavle a făcut apel la Sârbii din Kosovo să rămână pe loc, asigurîndu-i : "Biserica noastră ortodoxă si Bunul Dumnezeu au să vă păzească de cel rău".

Foarte crestinesc, îndemnul : si adânc ortodox. Pe dată a fost "ascultat" : fluxul refugiatilor sârbi s-a întetit, trenurile : luate cu asalt, soselele : supraglomerate. Pe de altă parte : am văzut călugări-călugări (si călugărite) de la celebrele mănăstiri din nordul provinciei (pentru care Sârbul pornise cruciada împotriva Albanezului kosovar) plecînd în refugiu. Un jurnalist occidental s-a adresat unui călugăr vârstnic, întrebîndu-l de ce pleacă el, de cine i-i frică ? Sfântul i-a răspuns în englezeste, întâi că nu comentează, dar a continuat : Albanezii sunt si comunisti si musulmani, si criminali, vor tăia capul - nu a spus : "crestinilor", ci doar : "ortodocsilor" Asadar : Albanezii nu tăiaseră, ci "vor tăia, în viitor". Dar oare de ce vor tăia ? - nu cumva pentru că crestinii sârbi chiar tăiaseră capetele unor albanezi (după mărturiile unor refugiati în Albania), iar slujitorii Domnului stiuseră - si tăcuseră?

Am mai văzut două masini conduse de doi popi (probabil cu familiile). Oameni în vârstă, cu bărbi albe - de ce părăseau ei Pristina? Doar din solidaritate cu mirenii ? Fiindcă le plecaseră oitele si nu mai aveau pe cine colinda cu căldărusa ? Sau poate nici părinteii nu erau mai curati, mai de nepătati decât politaii si arkanii care-si puseseră palma-n cur (fără s-o mai steargă de sânge), si se căraseră la Belgrad, cu buzunarele bolfate de bijuterii furate de la albanezi - de preferintă, de la cei gata-morti - făcînd cu trei degete semnul victoriei sârbesti ?

Să fie oare posibil ca toti sârbii care si-au părăsit casele si au plecat în pribegie să fi fost militari ?, politisti ? militieni (echivalentul detasamentelor de interventie ale lui Dej si Ceausescu)?, paramilitari, "tigri" de-ai lui Arkan, adică criminali scosi din închisori si asmutiti asupra albanezilor, cum mai fuseseră si asupra croatilor, a bosniecilor? Oare chiar toti sârbii din Kosovo - evaluati la 200.000 de suflete - să aibă motive serioase, "vitale" de a fugi din calea albanezilor întorsi la casele lor, întâi jefuite, apoi incendiate cu aruncătorul de flăcări, dărâmate cu buldozerul ? Am văzut, totusi, câtiva sârbi care au declarat că ei nu au nici un motiv să plece ; erau doctori, infirmiere la un spital din Pristina. Unul din ei a spus, linistit, că nu are ce să-si reproseze, că nimeni nu-i poate reprosa ceva : a primit, a îngrijit pe toti cei care îi erau adusi, după nume, si albanezi. Asadar, acestia nu au ce-si reprosa - dar ceilalti, cei care au plecat, care nu vor să mai rămână, de frică să nu le taie Albanezii gâtul - acestia : vor fi avînd?

La poarta spitalului, un grup de albanezi : doctori, alungati din spital în 1992. Cel care îi dăduse afară - adevărat : nu îi si bătuse - era exact doctorul sârb care nu avea nimic a-si reprosa

Un altul, "functionar" : că nu a făcut vreun rău albanezilor. Are doi fii, ambii studenti. Studentii, întrebati cum se întelegeau cu colegii lor, albanezi, au răspuns, în cor : Foarte bine, jucam chiar si fotbal ! Jurnalistul le-a atras atentia : din 1989 - mai vârtos din 1992, Albanezii neavînd voie să frecventeze universitătile de stat, nici să joace fotbal cu sârbii nu puteau Studentii, deloc jenati, au răspuns că, într-o oarecare măsură cam asa e Întrebati dacă, începînd din iarna anului 1998, când Albanezii au început a fi alungati si din case si din oras, ei i-au ajutat în vreun fel pe colegii de facultate (cu care jucau fotbal), au răspuns fără ezitare : Da, sigur - dar n-am prea avut ocazia Numai că jurnalistul a continuat reportajul în stradă. Un albanez tocmai întors din Macedonia :

stia m-au dat afară din casă si s-au instalat în locul meu.

Un altul, auzind de la ziarist că "băietii" pretindeau a nu aveau ce-si reprosa :

Adevărat, n-au luat parte la "actiunile" arkanilor, dar erau mereu cu ei, prin baruri, la masă - beau, râdeau, glumeau, cântau

Ce să le pretinzi unor tineri care n-au maltratat albanezi, doar i-au alungat nitel pe proprietari si s-au instalat - putin de tot - în apartamentul lor ? Să nu-si trăiască tineretea ? Dar cine sântem noi, care-i luăm la rost si unde ne trezim : în Occident ?

Necazul fiind - până în momentul reportajului : Albanezul stăpân nu îndrăznea să-si revendice apartamentul, umbla de colo-colo, pe stradă, cu o pungă de plastic (întreaga avere a lui) în mână. Între timp va fi intrat în drepturi - dacă îi va fi împrumutat careva un revolver

În zilele din urmă de când au început si Sârbii din Kosovo să se refugieze (spre deosebire de albanezi, care fuseseră alungati de pe pământul mai al lor decât al slavilor), am re-trăit, după 55 ani, refugiul nostru, al Basarabenilor din calea barbarilor slavi de la Răsărit.

Am notat câteva spuse ale refugiatilor sârbi, numai femei în vârstă :

Când Albanezii au plecat în Albania lor, statul nostru le-a pus la dispozitie mijloace de transport, gratuit - nouă nu ne dă nimeni niciun ajutor - ai zice că citează din Frăsina, marea jurnăleată de la Cotidianul

Când Albanezii au avut neplăceri, le-am propus vecinilor să avem noi grijă de casa lor - dar ei au plecat fără să ne spună nimic, nici rămas-bun nu si-au luat de la noi (leit "Zărnescu" - tot de la Cotidianul).

Plec de-aici, fiindcă nu vreau să învăt albaneza ! Eu sânt sârboaică ! Crestină, nu ca ei, păgâni (Albanezii erau crestini cu mult înainte ca Slavii, la ei, în mlastinile natale, să se fi ridicat în două picioare - nota mea)! Noi (gest circular, incluzînd cel putin douăzeci de automobile, cărute, tractoare cu remorcă) sântem din Krajna ! Am mai fost refugiati, statul nostru ne-a colonizat aici

Dacă nu s-a înteles, iată, în traducere : multi dintre Sârbii refugiati în urma războaielor din Croatia si Bosnia au fost "repartizati" în Kosovo : Albanezii au fost alungati, nu numai din slujbele cele mai umile : mici functionari la postă, paznici de noapte, colectori de lapte, etc, ci si din case (pe motiv că un membru al familiei era "terorist") - locurile-locuintele lor fiind ocupate de sârbi.

Întorcîndu-mă la explicatiile refugiatilor sârbi, nu-mi pot stăpâni întrebarea :

Cum de reusesc ei ca în discursul rostit să spună totdeauna altceva decât realitatea : Albanezii au plecat - în Albania lor ; statul nostru le-a pus la dispozitie, gratuit, mijloace; Albanezii avuseseră (doar) neplăceri, ei, Sârbii cu dragă inimă ar fi păzit casa vecinilor alungati - însă Albanezii au plecat fără să spună nimic, etc, etc - însă, în fapte - prin însăsi graba de a părăsi Kosovo - dau de înteles :

Realitatea cumplită : din cei circa 200.000 de sârbi localnici - nu din unitătile militare, militioniste, paramilitare, administrative, trimisi de guvernul de la Belgrad - câti sunt cei care nu au nimic a-si reprosa? 200 ? 2.000 ? Dacă până si popii, dacă până si călugării - si călugăritele - pleacă, fug ? Înseamnă că Sârbii - civilii - se simt cu musca pe căciulă: nu pentru că nu i-ar fi ajutat pe albanezii urmăriti, spoliati, bătuti, torturati, răniti (am văzut un caz - or să mai fie câteva - în care o familie de sârbi nu i-a denuntat pe vecinii lor, albanezii, ascunsi într-o groapă !), ci pentru că si ei, fiecare, după puteri, a profitat de nefericirea nefericitilor : luîndu-le lucrurile din case, vitele, masinile, uneltele agricole - pe care, acum, le cară cu ei, în refugiu : pe de o parte, pe ei nimeni nu-i alungă din urmă, amenintîndu-i că-i împuscă, pe de alta : pe ei îi protejează ("securizează) blestematul NATO

A propos de sârboaicele care - acum - nu pricep ce li se întâmplă, îmi aduc aminte, de la televiziunea română, de una din bravele românce care, în timpul primei mineriade, se îmbulzea si ea, cerînd :

Lasă-mă să-i ard si eu un picior ! - fireste : unui student, căzut, însângerat.

Căci astea-s masele. Căci ăsta-i poporul : nesimtit, bou, crud.

În sfârsit, s-a încheiat acordul americano-rus în chestiunea Kosovo. Uf ! Rusii - cică 3.600 soldati vor fi răspânditi în trei zone: americană, germană, franceză. Important : nu au o zonă a a lor, din care să facă ce au făcut pe unde au trecut : partitiune

A, că Occidentalii au să hrănească brava Armată Rosie - dar e la mintea cocosului ! Au să le deie krasnoarmeitilor si câteva cisterne cu alcool de 90 (sătelit, îi ziceau celui sanitar, albastrul,Lipovenii din Bordusani, pe Borcea. Ca să nu mai aibă dor-de-tară, bietii-ciolovetii.

Au să le ofere - pe tavă, din partea casii - si curve. Că nu strică

 

Duminică 20 iunie 1999

 

Azi s-a încheiat - înainte de termen - retragerea armatei sârbesti din Kosovo. Privind la zecile, la sutele de tancurile supragrele, la rampele de rachete, la tunuri, te întrebi : cu care armată supraînarmată luptaseră Sârbii la Kosovo editia 1999 - iar acum se întorc la Belgrad, biruitori?

Si te uiti la "teroristii" albanezi, începînd de ieri dezarmati de NATO - de câte o puscoace, de un revolver, de o armă de vânătoare. Acestia "fixaseră, tinuseră în sah terifianta, invincibila Armată a III-a a Iugoslaviei ? Îi simti : până alaltăieri nu mânuiseră o armă (ci abia de ieri). Ei constituie "Generatia UCK" : tinerii care, până la 1989, absolvind scolile medii, n-au avut permisiunea să urmeze facultăti, nici scoli tehnice ; au învătat ceva carte (si multe - si bine - limbi străine) în particular, în câte o odaie unde se adunau patru-cinci "studenti", cu putinul plătit asigurînd si traiul profesorilor alungati de la catedre, de la institute de cercetări, din laboratoare, din industrie. Acesti tineri nu mai sunt tineri, acum au în jur de 30 ani - ei alcătuiesc atât de temuta - de "civilii fără apărare" sârbi - Generatie UCK.

Sârbii pretind că ei nu stiau - dar nimic-nimic - din ce se petrecea în Kosovo, cu Albanezii. Nici Sârbii din Belgrad, nici Sârbii din Novi Sad (cât despre cei din Timisoara). Nici chiar cei din Pristina : De unde să stim noi ?, fac Sârbii, de parcă i-ai întreba de ce nu poartă coroană. Parcă am mai auzit întrebarea-negatie, în gura românilor O-ho, ce bună-i "neinformarea" la casa omului, mai ales când vine ceasul să dai sama de faptele rele, ce comod este să pretinzi că esti nevinovat - păi dacă n-ai stiut : de unde să fi aflat ?

Un albanez, descult, în zdrente, nebărbierit, arată unui soldat italian o casă arzînd, pe un sârb gata să plece din fata ei, cu tractorul cu remorcă. Strigă : E casa mea ! I-a dat foc, după ce a stat în ea trei luni de zile ! Tractorul meu, lucrurile mele ! - si arată, în remorcă, nu doar mobilă, televizor, ci si niste haine. Acum am venit din munti - si se arată Sârbul, speriat, coboară de pe tractor si vrea să fugă. Albanezul dă să-l prindă. Soldatul îi pune arma-n piept : Nu-i voie să vă atingeti de sârbi ! ;

Un sârb este gata să fie bătut de albanezi - care explică : individul fusese politai, jefuise, arestase, violase, torturase, obisnuia să taie capul victimelor Sârbul terorizat, cade în genunchi, zbierînd că el executa ordinul de la Belgrad, că el are nevastă bolnavă de cancer si copii mici, că să nu-l omoare ! Intervin militarii (francezi): cu vădită brutalitate îi alungă pe albanezi, apoi îl conduc pe sârb la o masină de-a lor - dacă au ordin să "securizeze populatia civilă sârbească"

Adevărat, fostul politai nu (mai) purta uniformă

Aceste scene de un absurd cum numai realitatea tragică poate oferi îmi evocă articolul de fond din România literară din 18 ianuarie 1990 al lui Buzura, intitulat "Fără violentă !", în care nesfârsitul anticomunist, frecventator asiduu al lui Gogu Rădulescu (dimpreună cu Blandiana, cu Dimisenii, cu Dinescu, cu Zaciu, cu Paler, cu Ornea, cu Manolescu), se făcea megafonul securistilor - a celor care, avînd (chiar si el !) copii, victimele nu trebuiau să le-o plătească ; n-aveau voie să folosească "violenta" împotriva violentatorilor de totdeauna.

Încă o scenă : dincolo de frontieră, în Iugoslavia, un convoi de tancuri grele, oprit ; pentru întâia oară militarii sârbi vorbesc în fata camerei de luat vederi - unii cer să le fie bruiată imaginea, altii ba : îl acuză pe Milosevici de toate relele. Îsi manifestă dorinta ca Serbia să devină, în sfârsit, democrată si mai ales n rândul lumii - ca să putem călători, lucra în străinătate, ca înainte, să nu ne mai considere occidentalii asasini. Jurnalista : "Dar cine i-a asasinat pe albanezi si le-a incendiat casele ?" Gest agasat, semnificînd : Iar veniti cu fleacuri - apoi, cu glas: "Noi sântem militari, ordinul e ordin Războiul e război - ă la guerre comme ă la guerre !, cum ziceti voi - si râde.

Rolul Rusilor si aici : abject.

Tot mai multe mărturii converg : militarii sârbi s-au purtat cu ferocitate în Kosovo ; mai răi decât militarii : militienii ; mai răi decât militienii : paramilitarii (homologii "minerilor" români din 1990, homologul lui Arkan : Cozma) - recrutati dintre someri, criminali scosi din închisori si pusi la treabă.

Însă mai temuti decât toti erau "voluntarii străini": "cazacii" cei care, sub comanda lui Lebed, terorizaseră si uciseseră români basarabeni si transnistrieni, în 1991-92 ; după un ocol în Cecenia au ajuns în Kosovo. Circa 5.000 de rusi-rusi (nu a existat printre ei vreun baltic, vreun caucazian, vreun asiat, doar rusi, ucraineni, bielorusi). Ucideau din plăcere.

Existau însă "voluntari" si mai bestiali decât Rusii : Grecii

 

Oricum : unde-si bagă Ivan obielele, pute de trăzneste un veac. De aceea este recomandabil să nu ai de a aface cu el, Rusul - doar cu literatura, cu muzica lui.

Pe Rusul (nemuzical, nescriitor) recomandabil este să-l bati - în capac - încă de pe când e samovar - să nu-l lasi s-ajungă locomotivă.

Altfel te îmbrătisează el - ruseste.


Înapoi la sumarul scrisorilor
La prima pagina