"Si jétais président"

 

Paris 21 martie 2000

 

Ajustez, în româneste : "Dacà as fi fost presedinte"

Exact în urmà cu cinci ani începeam un text astfel :

 

 

"Desi monarhist, azi, la Echinoxul de Primàvarà a anului 1995, mà declar candidat (la candidaturà), în vederea alegerilor prezidentiale din 1996.

 

P R O G R A M U L"

 

Acum cinci ani (în 21 martie 1995) îmi declaram candidatura si prezentam Programul - acesta :

 

1. Dacà voi fi ales, voi fi presedinte al tuturor Românilor, nu doar al celor ce m-au vrut - si m-au votat ;

 

2. Voi fi presedinte al României, stat democratic de tip european-occidental în care apartenenta la o etnie, la o rasà, la o religie, la o confesie nu va constitui motiv de discriminare ; libertatea de opinie, de expresie, de cult, de organizare va fi garantatà pentru toti cetàtenii în mod egal, neexistînd "etnie favorizatà", nici "religie preeminentà" - dacà nu va exista "partid unic"... ;

 

Nu am apucat sà deschid gura, cà mi s-a si dat peste ea. Naiv, crezusem cà primele atacuri vor veni dinspre comunisto-securisti - cu care mà încontrasem începînd din 1940 (sânt basarabean, atunci tata a fost arestat si deportat în Siberia). Ei, bine, focul a fost deschis cu o promptitudine demnà de o cauzà mult mai bunà de càtre Cel mai iubit dintre tàràneni : C. Coposu!

Am reluat, cu creionul în mânà, Programul, pentru a gàsi motivul mâniei celui care nu dovedise aceeasi grabà în a pune mâna pe putere, în primele zile de dupà Lovitura de Stat din decembrie 1989, când, în panicà, securistii prinseserà a guita prin megafonul lor, Buzura : Fàrà violentà ! Ce Dumnezeu îl va fi deranjat pe Coposu la Programul meu (cel din 1995, fiindcà despre cel din februarie-martie 1977, în legàturà cu drepturile omului, îi cunosteam opinia : identicà pânà la confuzie celei a lui Noica, a lui Stàniloaie, a lui Tutea, a lui Ernest Bernea - exprimate cu acelasi prilej) ?

- sà fi fost ultragiat cà "altul" prezentase un program, iar delfinul sàu, Emil Constantinescu nu stia ce-i acela si cu ce se mànâncà?;

- sà se fi simtit concurat în promonarhist, calitate constituind monopolul sàu ?;

Mistere ale tàrànismului de tustrele sexele

 

3. Voi fi presedinte al României, tarà în care justitia va fi independentà, ne-supusà presiunilor, influentelor,"sugestiilor" de oriunde ar veni : de la Presedintie, de la Guvern, de la Ministerul de Interne, dinspre asociatii, grupuri, lobby-uri ; magistratii vor avea de dat seamà : în fata legilor (pe care le aplicà, dar li se aplicà), în fata Consiliului Constitutional (ce va veghea si asupra Corpului Didactic, a Corpului Medical, a Corpului Jurnalistilor, a Departamentului Cultelor deasemeni în domeniile unde functioneazà un cod deontologic) si în primul rând în fata constiintei fiecàruia. Politia, Jandarmeria, Serviciul Secret, Vama, Frontiera si Pompierii vor fi edificate dupà criterii noi, ale unui stat european ce intrà în al treilea mileniu ; supuse ierarhic Ministerului de Interne, vor fi constant controlate de Parlament si de presà ;

 

Al doilea "opozant" al candidaturii mele s-a aràtat a fi, un fel de liberal, Rusu - mai bine s-ar fi opus lui Ceausescu, pe când Tovaràsul era viu si atotstricàtor de tarà si de oameni (bàgare de seamà valabilà si pentru Coposu, nici lui nu i se auzise glasul de Cuscru al Natiei, atunci Tatà fiind Cârmaciul Pàunescului).

Am dedus din declaratia acestor doi stâlpi ai opozitiei-democratice cà ea, democratica-opozitiune se opunea candidaturii mele, pentru sfântul motiv cà nu aveam nici o sansà !

De unde stie Rusu cà nu am nici o sansà ? - de la Dinu Zamfirescu ? Dar Coposu ?, m-am întrebat. Omul-dracului fiind, mi-am ràspuns :

A-ha ! Aceastà competitie, în România, functioneazà dupà aceleasi criterii ca si angajàrile la Europa liberà : au sanse, nu candidatii care se opuseserà cu adevàrat - si pe fatà - comunismului ceausist (din 1965 pânà în 1989: un sfert de veac), ci bipezii care traversaserà istoria în patru labe, târîs, mai làudînd pre Încàlàritorul, mai scriind o micutà notità informaticuticà, mai de-a dreptul turnînd - cà n-o fi foc Deci : Asa cum, la Europa liberà erau acceptati, nu cei care "fàcuserà scandal", întâi în România, apoi în exil, denuntînd Totalitarismul comunist - ca Virgil Tànase, ca Tepeneag, ca mine - ci bàieti si fete cuminti acolo, în România, si care, aici, în Occident deveneau fulgeràtor si anticomunisti si dàtàtori de lectii de curaj abia dupà ce primeau întâiul salar de la americani - ca Gelu Ionescu, Hurezean, fiul Blandienei si al Màgureanului, N.C. Munteanu, Raluca Petrulian, ca Ileana Giurchescu, Iorgulescu - ginta masculinà dînd din pix si din coate întru slava Fundatiei Buzura, a Plesului, deci pusà în serviciul caramanitàtii lui Roman - cum ar veni : militanti ai Exteriorului Internelor Asa cu "criteriile" alegerilor prezidentiale : cum sà aibà vreo sansà careva care, dupà 1964, la iesirea din închisoare, nu încheiase Pactul cu Secu-ritatea, nu fusese agàtat, deci neutralizat - ci, ca sà zicem asa, din contra : fusese activ ; continuase cu alte mijloace (de multà vreme folosite de vecinii nostri polonezi, bulgari, unguri, cehi, rusi) opozitia, pe fatà ?; ce sansà putea avea un ins care nu se bucura de încrederea netàrmurità a Organitàtii Boborlui Ncitor?

4. Voi fi presedinte al României, tarà ce va continua, va re-stabili, va stabili cu toate statele doritoare legàturi bazate pe egalitate, reciprocitate ; România va adera si va respecta conventiile regionale si internationale ce urmàresc mentinerea ori restabilirea pàcii, întàresc legàturile culturale, turistice, de învàtàmânt, stiintifice, tehnologice, comerciale, sportive, etc.

Cu ajutorul activ si reparator al Germaniei (parte contractantà în pactul HitlerStalin de la 23 august 1939), al Marii Britanii, al Statelor Unite ale Americii si al Frantei, vom restabili România în granitele ei naturale, cele din l938.

Vom cere Rusiei restituirea imediatà, integralà a valorilor nationale "depozitate" în timpul Primului Ràzboi Mondial ; vom cere restituirea integralà a valorilor nationale luate ca "pradà de ràzboi" dupà 23 august 1944; vom cere despàgubiri materiale pentru imen-sele daune pricinuite României "aliate", prin distrugeri sistematice, prin jaf organizat, prin furt "spontan"; prin stoarcerea de vlagà a tàrii, mult timp dupà achitarea datoriilor de ràzboi (Sovromurile).

Vom pretinde de la statul rus (nu ne intereseazà actuala lui subîmpàr-tire) scuze publice pentru nemàrginitele, neînchipuitele suferinte pricinuite cetàtenilor români umiliti, jefuiti, maltratati, violati, ucisi (în timpul "aliantei" de dupà 23 august l944) ; luati prizonieri-de-ràzboi dupà 23 august 44 si deportati - Basarabenii si Bucovinenii din Armata Românà fiind lichidati prin foame si prin sete în lagàre speciale, de "tràdàtori ai Patriei Sovietice"!; civili arestati arbitrar ("ca sà fie la numàr") si transportati în Rusia ; localnici din teritoriile recent ocupate executati pe loc, în grupuri mari, pentru colaborare cu inamicul (inamicului : Românul !) ; sute de mii (cu femei, copii, bolnavi, bàtrâni deportati în mai multe valuri si lichidati prin muncà de sclavi, prin foame, prin frig, în Arhipelagul Gulag ; ucisi (în Basarabia) prin foametea planificatà, "realizatà" între 1945-47 ; cetàteni români de etnie germanà civili si minori deportati în Rusia si tratati ca prizonieri de ràzboi.

Vom cere Rusiei sà ne furnizeze toate documentele privitoare la tragedia din 1812 si la martiriul Moldovenilor din stânga Prutului càzuti sub cizma fratelui crestin ortodox ; vom cere sà ni se livreze toate documentele privitoare la "Republica Autonomà Moldoveneas-cà" (din l924), la subversiunea anti-româneascà - din Rusia, dar si din România - avînd scop : re-ocuparea Basarabiei ; deasemeni, documentele referitoare la invadarea Basarabiei a Bucovinei de Nord si a Hertei, dupà diktatul de la 26 iunie 1940. Vom cere si vom da publicitàtii aceste documente cu faptele, cu numele "cetàtenilor constienti" vinovati de denunturi ; ale enkavedistilor, ale kaghebis-tilor, ale activistilor de partid culpabili de persecutii, de umilinte, de acte de barbarie, de executii ale Basarabenilor si Bucovinenilor ocupati de Rusi.

A existat un Auschwitz - dar si un Nürnberg (si bine cà existat) ; a fost un Arhipelag Gulag - în toate tàrile "liberate" de Rusi drept este sà fie si un Nürnberg II ;

 

Sà-l fi speriat pe C. Coposu - ca pe tot Ardeleanul curajos si patriot - ostilitatea (resentimentul, ar fi spus - a si spus - o poetà creieralà, si dânsa o adâncà ardeleancà) exprimatà în Program împotriva Rusilor ? Ei, dacà s-ar fi manifestat împotriva Ungurilor Asa ar fi fost, vai, normal - dacà C. Coposu ar fi cunoscut Programul meu. Si el era român, desi ardelean, nu avea nevoie sà citeascà un text pentru a-si exprima o opinie fermà despre el.

Nu citise nici màcar ultimul paragraf - cum obisnuiesc a face, înainte de a citi pe indelete, oamenii de meserie, ca el însusi. Ar fi aflat cà :

 

Eu însà nu lupt ca sà ajung presedinte al României (sânt, de multi ani, scriitor de càrti).

Desigur, nu pentru C. Coposu scrisesem Programul, desi

Desi : el era - pânà una-alta - tatàl spiritual al lui Constantinescu. Cum Puiul sàu si al Màgureanului tot n-avea program, speram sà "ciupeascà" din al meu - ce, nu era bun ? În ciuda unor anvoleuri utopice - dar ce este un program electoral decât o utopie ? - era un adevàrat program prezidential si nu unul nici màcar guvernamental, ci primàrial (de la : primar), promitind atâtea podete si atâtia kilometri de drum pietruit ca promisiunile fàcute pânà atunci?

 

5. Voi fi presedinte al României, tarà ce-si va edifica economia pe principiul proprietàtii si al initiativei individuale. Statul va detine si va controla ramurile, fie neprofitabile : càile ferate, sistemul de canale navigabile, apoi Opera, Teatrul National, Filarmonia, Casa Càrtii, (cultura si arta nefiind rentabile, Statul va fi onorat sà le subventioneze), fie tinînd de domeniul Apàràrii.

Dacà restituirea càtre proprietari ori urmasi a uzinelor, atelierelor, localurilor comerciale si locuintelor - dupà cincizeci de ani de distrugeri si de modificàri - se va face prin hotàrîre judecàtoreascà restituirea imediatà si fàrà conditii a pàmântului este o datorie :

Mai întâi, moralà : pentru câte si pentru cât au suferit tàranii români de la comunisti, tocmai, din pricina pàmântului, supravietui-torii si urmasii lor au deplinul drept sà si-l redobândeascà ; dacà asa li se nàzare, n-au decât sà steie într-o rânà, tolàniti pe hectarele, pogoanele, iugàrele (pentru care au vàrsat lacrimi si sânge) un an, doi dar nu-i va làsa inima sà tinà sfântul pàmânt în pârloagà... Desigur, "economia generalà" va avea de suferit (nu mai mult decât pe timpul colhozului), dar tàrànimea, câtà a mai ràmas dupà masacrarea cu metodà si dezînvàtarea de a mai lucra va càpàta în al doisprezecelea ceas o neînsemnatà compensatie ; o usùre compasiune.

 

Vâna tàrànistà a lui C. Coposu nu s-a trezit nici la citirea cuvintelor de mai sus

Am uitat cà si-crestinul Senior nu citise - si pe el îl durea capul. Si chiar de ar fi citit - ce s-ar fi petrecut ? C. Coposu nu reprezenta tàrànimea românà - care supravietuia sub perifraze : "locuitor al mediului rural", "lucràtor în domeniul agriculturii" (astfel explicîndu-se arpagicultura Mamei candidatului Constantinescu), pentru el "tàrànist" nu avea nici o semnificatie.

Dealtfel, C. Coposu nu mai avea nici idei, nici convingeri. De multà vreme (eu aflasem în martie 1977) executa, resemnat, ce i se comanda. Astfel sàrea în ochi "nehotàrîrea" sa de a cuceri puterea care i se cuvenea, în schimb hotàrîrea cu care deschisese portile partidului, nu doar national si tàrànist, dar si crestin ! - activistilor, militienilor, securistilor - ce sà mai vorbim de turnàtorii cunoscuti.

Drept care nu avea de ce sà-l intereseze ce propuneam, în continuarea punctului 5 din Program :

 

În România vor fi bineveniti, vor fi invitati ne-români : industriasi, investitori, specialisti, oameni de afaceri : sà construiascà la noi, sà vândà, sà producà ; noi sà învàtàm de la ei sà construim, sà producem, sà vindem, în stricta respectare a legilor interne, internationale.

În România vor fi incurajati, consiliati, ajutati cu împrumuturi cei ce vor initia mici si mijlocii intreprinderi - idealul omului, într-o societate umanà civilizatà fiind, nu industrializarea ; ci bunàstarea ;

 

6. Voi fi presedinte al României, tarà ce are imperativà nevoie de un alt sistem de învàtàmânt, actualul fiind, nu doar ineficient, dar adânc nociv. Cauza primà : însisi educatorii : din l948 s-au (ori au fost) compromisi, demisionînd de la menirea lor, aceea de a-i învàta pe copii binele, frumosul, adevàrul. Va fi necesarà cresterea altei generatii de învàtàtori, de profesori : copiii, adolescentii, tinerii nu mai pot (si nu mai vor) sà învete binele de la învàtàtori rài ; sà învete adevàrul de la profesori mincinosi, frumosul de la "maestri" cu suflete urâte si sfaturi schiloditoare (dar pàrintii, primii învàtàtori strâmbi, strâmbàtori ai propriilor copii?).

 

Ce se va fi zburlit dàscàlimea fesenizatà citind astfel de njuràturi" la adresa breslei. Dar mai cu seamà pàrintii-de-copii, cei care fàcuserà toate compromisurile posibile, pentru a asigura odraslelor un viitor.

 

Scoala - de toate gradele - va constitui prioritate nationalà: pentru a accede la stadiul de popor, comunitatea româneascà va trebui sà înceapà prin a învàta sà se steargà la nas (cu osebire la gurà) ; sà învete sà spunà Bunà-ziua; sà învete sà-l priveascà în ochi pe cel càruia (ori care) îi vorbeste. Abia dupà aceea sà treacà la învàtarea istoriei - nu cea idealizatà, alcàtuità din doar bàtàlii câstigate si mànàstiri înàltate ; nici "istoria luptei de clasà". Istoria adevàratà a comunitàtii noastre nu este nici mai glorioasà decât a vecinilor, dar nici de-rusine. Asa cum (si câtà) este, cum si cât va trebui neîntârziat scrisà - este a noastrà, ca mama pe care n-o putem schimba, oricât de masterà ar fi. Se cuvine sà ne asumàm trecutul comunitàtii noastre asa cum a fost, nu cum ne-ar place sà fi fost cu pagini de glorie, de demnitate, de afirmare a libertàtii ca si cu cele unde sunt înscrise greselile ; erorile, chiar crimele comise de statul român fiindcà si acestea fac parte din mostenire.

 

Îmi amintesc - cu drag - de un text al textilistului Alex. Stefànescu, publicat în România liberà prin august 1998, în care, cu demnitatea dovedità pe când lustruia gumarii tovaràsei Costache de la Casa Scînteii, se aràta revoltat de cei care pledau pentru asumarea vinovàtiilor natiunii noastre, explicînd cà el nu era nàscut pe timpul deportàrii evreilor si tiganilor în Transnistria

 

Argument cum nu se poate mai valabil. Atât cà prostia-porcària a apàrut la scurt timp dupà ce individul devenise (peste noapte !) tàrànist. Sà fie doar o coincidentà ?

 

Alàturi de Educatie, în mànunchiul de prioritàti nationale, se vor mai afla: Sànàtatea si Ocrotirile Sociale vizînd :

- restaurarea familiei, nucleu al natiunii ;

- restabilirea interesului si al respectului - pentru copil si pentru protejarea lui ;

- reconstituirea respectului fatà de femeie si pentru protejarea ei, în toate ipostazele ;

- reabilitarea respectului datorat bolnavilor, handicapatilor, persoanelor în vârstà si protejarea lor.

Voi sugera elaborarea si legiferarea unui Cod al Familiei ; voi veghea la promulgarea unor legi ce vor proteja copilul, femeia, bàtrânul, handicapatul si vor pedepsi cu dreaptà severitate maltratarea, violentarea, violarea, abandonarea, exploatarea (femeii, a copilului). Voi veghea la reorganizarea, la crearea de noi asezàminte pentru copiii orfani ori abandonati ; pentru mame celibatare ; pentru femei maltratate ; pentru cele ràmase fàrà venituri si fàrà adàpost ; pentru femeile ce vor dori sà abandoneze prostitutia.

 

Aici care categorie socio-profesionalà voi fi ofensat, ultragiat ? Pentru cà prin pasajul urmàtor tot cititorul întelege cine e vizat(à) :

 

Voi veghea neadormit si voi urmàri pas cu pas re-umanizarea Bisericii Ortodoxe Române ce va trebui sà se ocupe de ceea ce a refuzat în acesti patruzeci de an : de orfelinate, de azile, de spitale, de càmine ale sàracilor si ale femeilor bàtute, abandonate ori liberate din închisoare în sfârsit, pàstorii vor fi alàturi de turmà (si de Dumnezeu), nu n rugàciune" la cizma lupului cu epoleti albastri ;

 

Acum îmi dau seama cà nu am insistat suficient asupra demisiei Bisericii Ortodoxe Române

 

7. Voi fi presedinte al României, tarà ce a cunoscut în ultima jumàtate de secol uriase distrugeri ale solului, ale apei, ale pàdurii - ceea ce alcàtuia unicitatea (si dulceata) peisajului carpato-danubian. În vederea opririi degradàrii în prima fazà ; în a doua, de favorizare a amelioràrii, a "reparàrii" solului, apelor, vegetatiei (deci : a aerului), voi veghea ca Întâia Mare Lucrare din planul decenal de Amenajare a Teritoriului (la a càrui realizare se vor succeda ceilalti sefi ai Statului Român) sà fie : distrugerea digurilor de incintà ordonate de comunisti si sàvârsite cu lacrimile, sudoarea, sângelui detinutilor anticomunisti în Delta si Bàltile Dunàrii, pentru a le reda rolul si rostul lor normale ; pornirea unui studiu amànuntit al întregei tàri pentru ca, în deplinà cunostintà de cauzà, sà demareze Marile Lucràri : sistematizarea apelor, reglementarea ariilor construibile, ridicarea de diguri de protectie, amenajarea bazinelor de retentie ; desemnarea ariilor cultivabile (ne-inundabile), precum si a celor împàduribile ; tratarea solului prin neutralizanti chimici si prin lucràri de consolidare, drenare si plantare a alunecàrilor de teren ; construirea (refacerea) càilor de comunicatie si a lucràrilor de artà (sosele, cài ferate, canale navigabile, poduri, tunele), în deplinà armonie functionalà.

Marile Lucràri de Amenajare a Teritoriului vor dura multà vreme si vor costa multi bani. Însà pe termen scurt un deceniu vor da de lucru multora dintre cei ce, azi, nu au ; iar pe termen lung... Vom làsa urmasilor, nu piramide-în-noroi (ca "realizàrile" de ieri), ci un loc în care sà fie plàcut de tràit; pe care tinerii sà nu-l pàràseascà fàrà a se mai uita îndàràt si sà porneascà în pribegie ("oriunde, numai acasà nu..."). Le vom làsa, nu doar un semn material al patriei lor, ci altà stare de spirit. Una europeanà ;

 

8. Voi fi presedinte al României, tarà al càrei guvern va fi alcàtuit din oameni onesti chiar dacà nu atât de competenti precum comunistii ce si-au dovedit, vreme de jumàtate de secol, înalta competentà în a distruge o tarà : economia, cultura, identitatea. Cel (încà) incompetent, dar cinstit, o va câstiga; cel fasonat de activismul comunist : necinstit va ràmâne pânà la moarte, pe deasupra de nevindecat incompetent, ca un "cadru" ce se aflà.

Voi veghea ca, începînd cu guvernul, sà existe o dreaptà participare a femeii : la Sànàtate, la Ocrotiri Sociale, la Educatie, la Externe, la Justitie, la Culturà... Femeia va intra în Consiliul Constitutional, precum si în organismele de supraveghere a respec-tàrii normelor deontologice : Invàtàmânt, Medicinà, Presà, etc

 

9. Voi fi presedinte al României, tarà ce-si va asuma trecutul ; ce va recunoaste public încàlcàrile de teritorii stràine ; va recunoaste si va exprima public regrete pentru persecutiile si pentru tentativele de lichidare a douà comunitàti : Evreii si Tiganii ; va màrturisi si va regreta cà, dupà 23 august 44, a consimtit ca cetàteni români de etnie germanà sà fie considerati (de càtre "aliati") prizonieri de ràzboi si deportati în Rusia ; va recunoaste si va regreta public deportarea "titoistilor" din Banat în Bàràgan ; în fine, România, stat constituit va recunoaste vina grea, de nesters, fatà de cetàtenii români refugiati din Basarabia, Bucovina si din Tinutul Hertei : la l2 septembrie 1944 delegatia românà la Moscova (alcàtuità, preponderent, din democrati, nu doar din comunisti) a acceptat fàrà crâcnire ca acestia sà fie considerati "cetàteni sovietici" si si-a pus la dispozitia ocupantilor întregul aparat administrativ si politienesc : Românii (nu Rusii) i-au hàituit, i-au vânat, i-au vândut pe, totusi, români ; Românii i-au internat în "Centre de repatriere" organizate în fiecare capitalà de judet ; ei au asigurat serviciul de pazà, de cercetare în fine, de escortare a refugiatilor români si cetàteni români pânà la proaspàta granità cu URSS (pe Prut), în vederea "repatrierii în Siberia".

 

Aici "eroarea" candidatului de mine a devenit catastrofalà :

- cum sà admiti tu, analfabet în materie de istorie, cà doar în secolul al douàzecilea, Armata Românà a fost obligatà de guvernanti sà încalce teritorii stràine : în 1913 a intrat în Bulgaria ; în 1919 a intrat în Ungaria : în 1941, trecînd Nistrul, a intrat în URSS ; în 1944 în sens invers în Ungaria, în Cehoslovacia ?;

- cum sà admiti tu, analfabet în istorie - si în cele Zece Porunci - cà noi, cei mai omenosi dintre Thraci i-am trimis la moarte pe evrei si pe tigani (chiar dacà numitul Alex. Stefànescu nu era nàscut, atunci - sàracul, nici pânà azi nu a izbutit); cà, atâta timp cât eram aliati cu Germania, nu ne-am atins de militarii nemti, dar imediat dupà 23 august 44, românii nostri, civili, au masacrat germani care depuseserà armele si se predaserà.

Apoi : cum îndràzneam eu sà afirm cà noi, refugiatii din Basarabia si din Bucovina de Nord fusesem vânati de români, arestati de români, internati de români în lagàre de "repatriere în Siberia", pàziti de români, condusi pânà la Ungheni, de români ? Ei bine, îndràznesc sà repet un adevàr care doare.

Sà doarà : si pe noi, refugiatii, ne-a durut vânzarea de frate.

 

Un popor se face pe sine prin memorie, nu prin "sabotarea istoriei"; nu poate fi popor acea comunitate (geograficà, istoricà, lingvisticà) ce nu-si asumà si faptele rele, condamnabile ale înaintasilor.

Un popor se face pe sine si prin dreapta, severa judecare a vinovatilor de tràdare de tarà ; a vinovatilor de dezastrul tàrii ; a vinovatilor de a fi actionat în interesul (si numai) al Rusiei ; a vinovatilor de a fi persecutat, umilit, jefuit, santajat si obligat la delatiune ; a vinovatilor de rele tratamente, de torturare si de ucidere a unor semeni în aceastà ultimà categorie intrà, nu doar militienii, gardienii de închisoare, securistii ci si grànicerii (si nu doar ofiterii, ci si ostasii în termen care au ucis "din ordin": ce li s-ar fi întâmplat dacà refuzau sà tragà?, ar fi fost împuscati ei?)

"Reconciliere nationalà"? Cine cu cine sà se reconcilieze?: victima cu càlàul? "Iertare crestineascà"? Cine pe cine sà ierte : nu cumva tot ei pe noi? "Compromis în interesul tàrii"? - interesul tàrii nu se aflà în mâna care a lovit patru decenii la rând si va lovi atâta timp cât victima va colabora cu tortionarul ; "interesul" (compromisului) este numai si numai al bandei de tâlhari ce a pus stàpânire pe România cu ajutorul neprecupetit (si dezinteresat !) al Armatei Rosii. "Fàrà violentà!": slogan tipic securist (ei se temeau de dreapta ràzbunare a celor mereu violentati) de ce nu de-a drept caragialescul : "Pupat Piata Endependenti" ?

Totdeauna, oriunde vinovatii au cerut "concordie", "armonie", "fràtietate" s-o fi cerut înainte de decembrie 89! Vinovatii de la noi sunt siguri : victimele noastre, românesti n-au sà aibà curajul de a-i aràta pe càlài; vinovatii de la noi sunt convinsi (îsi cunosc bine victimele) : cei ce au suferit le vor da, de fricà !, iertare (crestineascà). Dacà pânà si unii directori de constiintà" declarà fàrà sà clipeas-cà:"Toti am colaborat mai mult sau mai putin"; si : "Am fàcut pactul diabolic (sic !) - ca sà obtin pasaport cu mai multe intràri-iesiri" în fine : "Dacà toti am fost vinovati, rezultà cà toti sântem... nevi-novati" ceea ce ar însemna cà în categoria "inocentilor" intrà, nu doar "bietii martori" (colonei si generali de Securitate), dar si Groza si Dej si Pauker si Pàtràscanu si Ceausescu si Teohari Georgescu si Dràghici si Nikolsky si Enoiu si Plesità si Stànculescu si Voican si Màgureanu si Roman si Chiuzbaian si Dràgan si Iliescu si...

Cei ce acceptà "reconcilierea" comit, nu doar o eroare, ci un pàcat : nici Isus, în ciuda recomandàrilor de a oferi si celàlalt obraz, nu i-a "iertat" pe negutàtorii ce prefàcuserà Templul într-o Cîntare a României... Iertîndu-i, trecînd-peste, oameni-fiind-cu-totii îi absolvim, ba le acordàm certificate de onorabilitate, chiar diplome-de-respectabilitate si astfel îi asiguràm cà nu vor primi ràsplatà dupà faptà ba îi încurajàm ca, la proxima ocazie, sà facà ce-au mai fàcut (ba chiar mai mult) ; iertîndu-i pe vinovati, pierdem ultimul strop de credibilitate, de încredere pe care-l mai încearcà tineretul în noi (sà nu uitàm : în aceste decenii primii învàtàtori-mincinosi au fost pàrintii; întâia scoalà-deformatoare a fost familia) : înseamnà cà ceea ce au vàzut, au tràit ei, tinerii în decembrie 89 dar si în 13-15 iunie 90 nu au fost nefericite, tragice accidente, ci constante : asa trebuia sà se întâmple - si nu altfel. Au dreptate sà se întrebe tinerii : Acesta sà fie binele?, adevàrul?, aceasta justitia imanentà? Înseamnà cà a face ràu nu este ràu (dacà cel ràu nu a fost pedepsit pentru fapta rea, nici màcar aràtat cu degetul, numit, numite faptele rele). Asadar tinerii vor sfârsi prin a crede cà a fi cinstit este semn indubitabil de lipsà de inteligentà ; cà a face bine este... ràu (inversul fiind... bun), cà cinstitul si bunul ràmân mereu pàgubasi; etern pàgubosi...

Ca presedinte al României voi veghea ca memoria integralà a natiunii românesti sà fie întretinutà, cultivatà, încurajatà ; ca "uitarea", manà cereascà pentru ticàlosi sà fie consideratà defect, anomalie, deficientà.

Ca presedinte al României voi veghea ca vinovatii sà fie judecati : indiferent de sentintà, procesul, acoperit de presà, propus, impus ca temà în scoli va avea o actiune purificatoare si educatoare. Distrugerea secretului (aliatul càlàilor) prin facerea publicà a numelor, a amànuntelor biografice : locul nasterii, familia (care a profitat din plin, înainte, de toate supra-drepturile materiale si nu doar, fàrà a strâmba din nas, aflînd ce face securistul, activistul "la el, la servici" acum sà suporte oprobriul public); în fine : prin facerea publicà a faptelor-în-scris : intelectualii ce "si -au salvat cultura" sà si-o (re) vadà ; (re)tipàrità ; (re)difuzatà : "antologia rusinii - pe cheltuiala autorului, fireste...

Voi veghea, deci, împotriva uitàrii ; întru memorie.

O comunitate fàrà trecut nu are viitor deci nu merità sà devinà popor;

 

Cu asta mi-am ridicat în cap o bunà parte dintre simpatizanti : cum adicà, îsi vor fi zis ei, eu îti dau votul, pentru ca tu sà mà bagi la puscàrie ?

Dar nu aceasta este cauza aparitiei, în Adevàrul, din iulie 1995 a unor procese verbale de anchetà si a concluziei inginerului Popescu intitulatà "Gomora". Sau mà însel eu, în continuare, îmaginîndu-mi cà, dacà Adevàrul era Scînteia, atunci Popescu nu putea fi tàrànist ? Nu, el nu era tàrànist - ci cam viceversa, cum ar spune un ardelean (tàrànist).

10. Fiind presedinte al tuturor Românilor, voi face apel la toti Românii, oriunde s-ar afla în lume ; la exilati, la emigrati, la repatriatii germani, evrei, italieni, elvetieni, greci, turci ; francezi, belgieni, britanici, unguri, cehi, sârbi... ; îi voi invita pe Armenii si pe Evreii obligati sà plece de la noi, în càutare de alt pàmânt de exil - sà re-vinà ; întâi în vizità, apoi definitiv : ei si descendentii lor stiu mult mai multe decât noi despre muncà, despre comert, despre agriculturà - despre Bunàziua : sà ne (re)învete. Îi voi pofti pe miile de intelec-tuali, mai ales profesori, sà se întoarcà ; sà ne învete : nu stim nimic, iar ce stim am retinut strâmb. De toti avem nevoie, toti avem nevoie unul de altul : sântem lipsiti de tot si de toate ;

11. *)

______________

*) Acest punct din program va fi comunicat în prima zi din cel de al doilea an de presedintie sânt convins : în majoritate zdrobitoare, Românii îl vor accepta.

 

 

*

 

Nu am promis nici lapte nici miere; nici obiele de màtase "pentru toatà populatia" (visul comunistului rus) ; si nici ras-tuns-frezat gratis.

Nu cersesc voturi, deci nu am nevoie sà-i mint pe eventualii votanti, fàgàduindu-le tinerete (fàrà bàtrânete) ; bogàtie ; ba chiar frumsete.

Ca unul care am fàcut câte ceva pentru ca realitàtile de teroare, de incurie, de nebunie din România comunistà sà fie cunoscute în Occident, îmi îngàdui sà cer de la compatrioti mai degrabà sacrificii decât (binemeritate) recompense ; îi chem la efort, la actiune, la rigoare, la reînvàtare si mai ales la... tàiat în carne vie : starea actualà a României nu poate fi "reparatà", cârpocità, tratatà cu descântece, dreasà cu vàruialà peste càràmizi ; acestea sunt paliative, nu fac decât sà ascundà boala (gravà ; mortalà), sà gràbeascà sfârsitul au mai existat natiuni, popoare ce au dispàrut si nu le plânge nimeni, fiindcà si-au meritat soarta.

Îi îndemn pe compatrioti la muncà grea : sà ne construim pe noi însine. Dacà nu vom putea làsa copiilor nostri un "viitor luminos", le vom làsa màcar amintirea efortului nostru de a ne depàsi ; de a depàsi starea de legumà ; de a ispàsi màcar în parte greul pàcat al lasitàtii; al indiferentei ; al egoismului sàlbatic ; pàcatul colaboràrii cu totalitarismul comunist ; pàcatul (capital) al învàtàrii copiilor nostri sà mintà, sà gândeascà una, sà spunà alta, sà nu nu le pese de altii, sà se facà frate cu dracul, sà mintà, la nevoie ; la nevoie, sà denunte, sà facà orice (cum fàcusem si noi la vârsta lor) pentru a ràzbate ; pentru a supravietui ; pentru a ràmâne nisipul fostei pietre - cea peste care a tot trecut apa...

 

Am pornit aceastà scrisoare în glumà, o închei serios. Stiu: niciun candidat cu capul pe umeri nu va anunta un program atât de... negativ.

Eu însà nu lupt ca sà ajung presedinte al României (sânt, de multi ani, scriitor de càrti deci mai mult decât atâta) ci, ajuns presedinte, sà lupt pentru scoaterea din groapà a României si pentru tragerea la locu-i cuvenit : în Europa.

Paul Goma

 

Tot 21 martie 2000

 

Am gàsit a nu fi lipsità de interes publicarea Programului de acum cinci ani.

De ce ?

Cititorii sunt capabili sà ràspundà singuri, privind la drumul fàcut de-a-ndaratelea, din noiembrie 1976.

Sà mai existe vreo sansà pentru România de a-si lua patul si de a umbla ?

Ce îi va fi lipsit, pentru a reintra în rândul lumii ?

Un program ?

Un presedinte ?

P.G.


Înapoi la sumarul scrisorilor
La prima pagina