Paris 15 mai 1998

 

 

4. C A P I T U L A R Z I I

 

Si cei mai lucizi, mai sobri consemnatori de istorie fată cu câte un eveniment se opresc, trag aer în piept, se lasă pe spătarul scaunului :

Si dacă?

Nimic mai firesc, mai omenesc : să vrei altfel, să corectezi aceasta, să propui mai-bunul - prin : si dacă?

Nu sânt istoric, nici lucid, nici sobru (de obiectiv, să nu mai vorbim), deci îmi iau voie de la mine însumi să lucrez trecutul cu viitorescul dacă. Fireste nu folosesc această cheie decât pentru a descuia portita probabilului favorabil mie si comunitătii mele, în nici un caz contrariul.

Înarmat cu dacă, atac hotărît un eveniment care, pe lângă faptul că a schimbat viata (în rău, fireste), a mai bine de o cincime din populatia de atunci a României, a atras atentia asupra unei carente constitutive a Românului :

Momentul 26 iunie 1940.

N-au decât să argumenteze-demonstreze demonstrator-argumentatorii că :

- nu puteam rezista colosul rusesc, disproportia militară fiind coplesitoare ;

- nu mai beneficiam de protectie internatională : garantele noastre erau, fie învinse si ocupate de Germania, ca Franta, fie în derută militară si psihologică (Marea Britanie) ;

- singurul aliat : Germania, era totodată aliatul dusmanului nostru, URSS.

Concluzie : nu aveam altă cale decât supunerea, acceptarea grelelor conditii rusesti - pentru a evita un "adevărat" dezastru

M-am mai rostit despre această Cedare (care nu a fost doar teritorială si doar a Basarabiei si a Bucovinei de Nord), într-un text inclus în Jurnal pe sărite.

Nimeni nu neagă adevărul argumentelor în favoarea cedării. Însă istoria nu este matematică, iar adevărurile ei nu sunt totdeauna si adevărul, fiindcă mai există un supraadevăr : demnitatea unei comunităti.

Este adevărat : nu eram nici măcar corect pregătiti din punct de vedere militar (cum a explicat, în Consiliul de Coroană, generalul Tenescu). Dar dacă acesta era un adevăr, pot pune o întrebare adevărată : De ce ? De ce armata română era nedotată, nepreparată - doar ultimul dintre români stia la ce ne puteam astepta de la vecinul oriental, încă din 1917, de la cel occidental din 1919, iar "semnele" nu lipsiseră în cele două decenii de pace ? De ce armata tării nu era corect pregătită si dotată ?

Răspuns : din pricina tembelismului guvernantilor succesivi si a hotìilor administratorilor bugetului armatei ;

Tragic de adevărat : Franta si Anglia nu mai erau în măsură să ne garanteze hotarele (las că le garantaseră pe ale Cehoslovaciei, în 38), însă marii strategi români ce făcuseră : nu introduseseră în calcul si această ipoteză de lucru ? Nu le trecuse prin cap că Stalin va încerca să tragă maximum de foloase cu minim efort ? Dar trebuiau să fie în alertă măcar de la 1 septembrie 1939, când izbucnise războiul - cu ce se ocupau cârmacii de atunci : îsi făceau cruci, rugîndu-se :

Du-l, Doamne, la Ploiesti ! ?

În fine : nu stiau guvernantii nostri de pactul Stalin-Hitler din 23 august 1939 ? Să admitem că nu cunosteau amănuntele prevederilor - dar liniile mari ? Era asa de greu de înteles că atunci când doi ticălosi fac-pace, o fac pe spinarea celor din jur sau aflati între ei ?

 

Constatînd tembelismul actualilor conducători ai nefericitei Românii, amestecat cu o funciară necinste, cu o naturală înclinare spre compromisul imediat si găinăresc, întelegem blestemul de a fi români condusi, nu, Doamne-fereste, de unguri ori de bulgari ori de ovrei, nu!, ci de guvernanti d-ai nostri, daco-romani, capabil să-ti dea tie, frate, cu bâta-n cap (ori cu-un pietroi), să-ti fure batista (dac-o ai si pe aceea, vorba lui Vitner - apoi să râză !, ca un tâmpit !, ca un miner din 13-15 iunie 1990) - însă neînstare să păzească o gâscă !

Normal - se mai spune : la mintea românului (?) - ar fi fost ca în acel 26 iunie 1940, fată cu ultimatumul sovietic, majoritatea (dacă nu totalitatea) celor din Consiliul de Coroană să se fi declarat pentru respingerea diktatului si pentru rezistentă.

Da de unde ! Din cei 26 prezenti doar 6 : Iorga, Ciobanu, Iamandi, Dragomir, Traian Pop, Urdăreanu au fost pentru păstrarea demnitătii ! Ne-românul, neamtul Hohenzollern, a fost silit să se încline "majoritătii" capitularde ! Catastrofalul Carol al II-lea, cel care ne adusese numai belele, se declarase pentru rezistentă, în timp ce Românii nostri din mosi-strămosi : Argetoianu, Mironescu, Angelescu, Gigurtu, Bentoiu, Tătărăscu, Giurescu, Ralea, Petre Andrei - si generalul Florea Tenescu - pentru cedare.

Că tot nu mai este nimic de făcut, să lucrăm cu dacă :

Dacă în Consiliul acela n-ar fi fost majoritari lichelele, oamenii fără coloană vertebrală, indivizii imorali si fricosii ca Giurescu, Ralea, Tătărăscu, Argetoianu si s-ar fi optat pentru rezistentă - ce s-ar fi întâmplat ? - iată ce :

a. Rusia ne-ar fi zdrobit în trei zile, nu s-ar fi multumit doar cu Basarabia si Bucovina de Nord, ci si cu Moldova până la Siret !, cum cereau prietenii nostri, Evreii din Popăuti, ba ne-ar fi înghitit întreaga tară ;

Sau :

b. Rusia ar fi pătruns în Basarabia, chiar si până la Siret - dar, în fata Românilor care rezistau invaziei, s-ar fi oprit ; s-ar fi retras - dacă

Pe ce mă rezem în acest dacă ?

Pe un argument la îndemâna oricui : petrolul. Pe un argument ne-folosit de cei care aveau în grijă integritatea (si bunăstarea) României: oamenii politici ; cei care ar fi trebuit, nu doar să guverneze, dar asa, măcar din când în când, să gândească normal. Să fi fost un efort peste puterile lor de giuresti, argetoieni, gigurti, tătăresti - si tenesti ?

În acel prim semestru al anului 1940, oricât de importante fuseseră victoriile nemtesti, se stia : spatiul vital căutat nu era de găsit în vest, nici în nord - ci în Est ; conflictul cu URSS era ineluctabil. Or în campania de Est, masina de război germană avea nevoie de petrol - iar în acel moment (si până a ajunge la Caspica) cele mai însemnate rezerve de se aflau în România, în arcul carpatic dintre cei doi B : Bacău-Băicoi.

Despre aceste zăcăminte de petrol vor fi aflat si tătărestii ; despre planul englez (pus la punct, în stare de functionare) de a sabota puturile în caz de conflict defavorabil, vor fi stiut chiar si tenestii.

Întrebare : de ce, fată cu ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940, România nu a avertizat Germania : în caz de invazie sovietică, petrolul românesc va lua foc ?- se stia : un put betonat avea nevoie de câteva luni bune până să fie repus în functie.

Aceasta a fost o întrebare. La ea Românul tembel răspunde :

Nu m-am gândit

Deci, nu s-a gândit nici la incompatibilitatea negânditorului cu functia de guvernant.

Azi-mâine, o să-i auzim pe alde Severin, Petre Roman, Zoe Petre, Babiuc, Ciausu, Plesu, Constantinescu - si întreaga echipă de gânditori-cu-bratele-si-cu-picioarele de la revista 22 explicînd, în legătură cu Tratatul cu Ucraina :

Nu ne-am gândit - că, dacă se asterneau pe gândit, i-ar fi durut capul - si le-ar fi căzut.

Măcar de s-ar fi gândit - dacă nu la milioanele de români abandonati Rusului (fie el si ucrainean) - tot la petrol, cel din platforma continentală a Mării Negre si din jurul Insulei Serpilor.

Dar dacă nu s-au gândit - cum să le ceri imposibilul ?

Auzi ! Să mai si gândească !

Nu-i destul că asudă, conducînd trebile României eterne ?