Paris 20 mai 1998

 

(8) Născuti ortodocsi

 

Dar bine-nteles : avem neapărată nevoie de o Catedrală a Neamului !

Dacă ne-am născut ortodocsi, cum atât de-adânc ne-a învătat Nesfârsitul Nae, de ce n-am avea si noi - una pe măsură ?!

Fiindcă : cine sunt cei mai ardenti partizani ai acestei piramide ? Toată lumea stie : securistii teologo-legionari, cei care au ei câte ceva de ascuns din "activitatea" lor sau din a tatei-mamei-fratelui-unchiului! - pentru alde acestia, floare la ureche trecerea de la internationalism la nationalism, de la ateism la misticism (pardon : "la credintă). Căci ei sunt impartiali ! Si născuti ortodocsi de-a dreptul !

Îmi aduc aminte cu profundă neplăcere de botezul fiului meu, la Bucuresti

Cum se născuse în 2 noiembrie 1975, începînd din săptămâna următoare, am căutat o biserică pentru botez. Locuiam în Drumul Taberii, însă ca orice periferic, visam la Centru - asa că primul drum a fost la preotul Cutărescu. Mă cunostea : făcusem închisoare cu băiatul lui.

Surpriză : părintele a luat-o rău : nu regreta "neputinta" de a-mi boteza copilul, ci îmi reprosa că mă adresasem chiar lui : nu era destul de luat la ochi ca tată de puscărias politic ? Acum să boteze copilul altui puscărias politic ? În plus, unul care vorbeste la Europa liberă ? De ce nu mă gândesc eu si la altii, nu numai la mine ?

Am plecat de-acolo negru de supărare. Că tot mă aflam în Centru, am căutat altă biserică. Parohul aceleia nu mă văzuse în viata lui, însă, aflînd ce vreau - si mai ales că locuiesc în Bucuresti - a devenit bănuitor. A început a-mi pune întrebări "ajutătoare" : ce vârstă are sotia, ce profesie am, dacă sânt botezat cu certificat în ritul ortodox M-am aricit : de ce mă interoga ?, mă aflam acolo pentru botezul copilului meu, nu pentru

Da, taică, dar de unde să stiu cu ce gânduri vii la mine, monument istoric, să-ti botez copilul Zici că ai domiciliul în Bucuresti - uite, îti dau o adresă în provincie (Suceava ? Tulcea ? Salonta ?), te duci acolo - de ce vrei chiar la mine, monument istoric ? La mine nu te gândesti, în ce situatie mă pui ?

Nu l-am înjurat de mamă pe acest porc de câine (de monument-istoric), care, desi preot, refuza să-mi boteze copilul - pentru că eu, părinte, îi eram suspect (de ce ? : fiindcă aveam domiciliul în Bucuresti!).

Am luat-o pe Calea Victoriei în sus, "am făcut" toate bisericile întâlnite. De astă dată popii păreau a fi fost avertizati - cum ?, de cine? de Secu ? Ce nevoie : ei între ei se înformau prin telefon că un individ suspect, bucurestean (!), încearcă să-si boteze copilul la Bucuresti ! Ba unul din ei, cu o privire vicleană, unsuroasă (născut-ortodoxă), stia cum mă cheamă, desi nu mă văzuse vreodată Mai cu blândete popească, mai cu omenie din aia, tapănă, românească, toti îmi recomandau să botez copilul undeva, cât mai departe de capitală, ca să nu se stie

Ce să se stie ? Că-mi botez copilul ?, am răbufnit în fata ultimului - acum eram sigur : Sfintia Sa era deputat în MAN, dacă nu si membru al C.C., asta apăra el, nu credinta.

De, taică, dacă si dumneata Gândeste-te si la altii, asa-i crestineste

Dialog pur-românesc. Vasăzică, el, vinovatul, nu doar fată de mine si de copilul meu - ci si fată de Dumnezeu, o-ntorcea (ca la Ploiesti), pentru ca "celălalt" să poarte culpa - prin găinăreasca : dacă si dumneata; gândeste-te la mine

Furios, m-am întors acasă. Pe drum mi-am zis că a doua zi mă duc la Sfântul Iosif, să-mi boteze papistasii copilul !

De cum am trecut "sina" spre Drumul Taberii, ochii mi-au căzut pe o curte de biserică unde un preot învelea, de iarnă, trandafirii Am coborît la prima si m-am întors - pregătit de un nou refuz. Am salutat, am intrat direct în subiect, ca să nu mai pierdem timpul : acceptă să-mi boteze copilul ?- fiindcă locuiesc aici, la două statii

Preotul a răspuns că da, numai că o să cam astept Astept, cât : o săptămână ?, două ?

Patru luni, a ridicat din umeri preotul. Ne vin multi din provincie Anul ăsta am avut doi bucuresteni - la anul ai să fii matale primul

Pătit, ca să nu provoc necazuri altora, i-am spus cine sânt : ăla care, la Europa liberă

Eu botez copii, nu părinti, a zis.

Neîncrezător, temîndu-mă de cine stie ce interventii, ori doar românesti răzgândiri, la două-trei săptămâni treceam pe acolo si întrebam dacă tot în 2 aprilie 76, a rămas programat botezul

Si a venit ziua Era o duminică strălucitoare, încărcată de flori, de soare - de desiluzii : în urmă cu două zile sotia unuia dintre cei doi buni prieteni, coleg de puscărie, de domiciliu obligatoriu, invitati, venise cu niste lucrusoare pentru copil si cu explicatia că noi o să-i întelegem pe ei, patru, care-s cadre didactice, nu se pot expune la un botez - în Bucuresti Asadar, ca si boaita de monument, prietenul, colegul de suferintă îmi cerea mie să-l înteleg - ba, în acelasi pret, să mă gândesc eu la el - în ce situatie-l pun ; să-l si compătimesc ! Vorba ceea, vulgară : Nu cumva si prosopul ?

Rezumat partial : ca si în chestia interzicerii mele de a mai publica - începînd din 1970 - nu a existat o "hotărîre de sus", cu caracter de lege - nu : ci fratii mei, colegii de lant : acolo : scriitorii, dincoace preotii - în loc să fie solidari cu victima, luau ei initiative, în sensul dorit de partid si de Securitate ! Dovada că nu exista nici o HCM care să interzică botezul copiilor : preotul acestei biserici (i se spunea: "Răzoare") nu m-a trimis la dracu,-n provincie, că el are de apărat, fie un dosar pătat de fiu-său, fie un monument-istoric !

Mai departe - încă nu s-a sfârsit botezul : în acea duminică de aprilie 76 erau de-botezat, la biserica Răzoare, 20 ? 30 ? 40 copii ? Oricum : foarte multi. Atât de multi, încât existau câteva serii la rândul de mese ("banda rulantă) pe care nasele dezbrăcau, apoi, după botez, reîmbrăcau copiii. Mi-am zis : în ciuda amenintărilor, a persecutiilor mai ales : în ciuda fricii băgată în oase de însusi înfricosatii, uite că mai sunt oameni care-si botează copiii. Dar ce o fi "conspirativitatea" cu ne-botezul la locul de domiciliere ? Să nu stie Securitatea că X a plecat la Bucuresti n vederea comiterii unui act mistic" ? Să fim seriosi ! Sigur că Securitatea e Răul Absolut - dar lasă, că nici victimele nu stăteau cu bratele încrucisate Desi se putea foarte bine să-ti botezi copilul într-o biserică din localitatea unde domiciliai ! - cu conditia, vorba Erevanului, să vrei să accepti tu, român-verde, usor înfricosabil acest adevăr.

Ultima impresie : copiii de botezat erau, cu totii, mult mai vârst-nici decât al nostru : un an, doi, trei ; erau si copii de grădinită

Si o fată. Ar fi trebuit să spun : fetită, dacă părintii ar fi dezbrăcat-o în vederea botezului, pe "banda rulantă. Dar nu s-a putut. Dealtfel, pentru ea s-a făcut o exceptie : nu a fost scufundată în cristelnită, ci stropită cu apă sfintită, asa, îmbrăcată într-o cămasă lungă, albă. Copila avea sâni.

M-a impresionat si m-a revoltat : ce făcuseră părintii ei până atunci?

Căcăciosul de român : nu numai că asculta orbeste interdictiile impuse de comunisti, dar, ca robul din tată-n fiu, era supus zelos, avea nevoie de "consideratie" din partea stăpânului (să-l aibă în vedere când o să-l puie vechil, supraveghetor, caraliu), de aceea lua initiative în înăsprirea câte unei măsuri care urma să lovească, nu doar în cel de-alături, rob si el, dar chiar în el însusi. Nu a protestat când, începînd din 1977, Ceausescu a început a dărâma bisericile, mănăstirile, nu s-a ridicat, să-i dea cu crucea-n cap Vandalului Suprem - ba s-au găsit destui "voluntari", nu doar printre militarii în termen, dar mai ales printre "gazetari" de teapa săptămînistului V.C. Tudor care au lăudat "sistematizarea" si i-au tratat de dusmani ai patriei pe exilatii ce ridicaseră glasul.

Iar acum, că "de sus" s-a dat voie la credintă, uite-i mărsăluind pe străzi, în frunte cu boaite securiste ca Anania, pornind "cruciada" împotriva celor ce au rezistat comunismului : greco-catolicii - cine ? "credinciosii" care nu mai stiau nici Tatăl Nostru si-si făceau cruce taman ca Petre Roman : cu piciorul ; cei care, dacă se hotărau să-si boteze copii, se duceau în celălalt colt de tară : ca să nu afle fratele, cumnatul, unchiul (de la Securitate).

Această adunătură de becisnici si de nemernici visează, acum, nici mai mult nici mai putin decât o Catedrală a Neamului !

Si mai ce ? Nu cumva si o piramidă care să stea sprijinită în vârf? Că tot sântem noi, Românii, cei mai daci dintre thraci.

Alaltăieri ne-am luat după alde Iliescu, Roman, Ciausu, Severin, Zoe Petre, Constantinescu - cică să ne recâstigăm demnitatea - cum ? Încheind Pactul cu Ucraina !

Acum în ce groapă o să mai cădem, ca să arătăm (cui ? : ucrainenilor ?) că noi sântem oameni liberi, nu robi : în Groapa Catedralei?

Liberi, ca cine : ca Virgil Cândea, ca Dan Zamfirescu, ca Păcurariu, ca Dan Ciachir, ca Dumitru Mircea ? Ca popa Galeriu ?

Si cine are să inaugureze Catedrala aceea: Teoctist ? Plămădeală? Anania ? Calciu ? Ori Constantinescu, reprofilat, că si-asa a adunat destule păcate ca presedinte laic al Republicii Ortodoxe Mioritice ?