Paris 2 iunie 1998

 

 

11. "Omor si utilizarea cadavrului în alimentatie"

 

 

Au trecut, iată, 50 ani de la una dintre marile tragedii pe care le-au traversat Basarabenii căzuti sub rusi.

Rezumat : în virtutea Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939, Basarabia si Bucovina de Nord au fost ocupate începînd din 28 iunie 1940. Functionari de stat, preoti, militari, tărani, politicieni, industriasi, comercianti, intelectuali, proprietari, teologi au fost arestati imediat si, dacă nu au fost executati fără judecată în pivnitele, apoi îngropati de-a valma, în curtile numeroaselor imobile transformate în sedii ale KGB, atunci au fost transportati în Siberia, de unde putini s-au mai întors. După întâiul val de arestări si executii, au urmat mai multe serii de deportări : pe categorii sociale, politice, profesionale : "culacii", membrii partidelor democratice, preotii, învătătorii - au luat si ei calea Kazahstanului si a Nordului Îndepărtat. În ajunul războiului (mai-iunie 1941), rusii au deportat cât au putut, au executat ce nu puteau transporta dincolo de Nistru, au incendiat, au dinamitat tot ce era piatră pe piatră.

Începînd din martie-aprilie 1944 frontul a dat înapoi, pe pământurile românesti ale Basarabiei si ale Bucovinei de Nord. Războiul avea să mai dureze încă un an si ceva, însă pe ocupanti altceva îi preocupa : "pedepsirea cetătenilor sovietici care colaboraseră cu ocupantul român".

Asadar, pe lângă cunoscutele metode de terorizare a "trădătorilor moldoveni": arestări, executii, deportări - care nu aveau să să sfârsească nici după moartea lui Stalin, din 1953, Basarabenii au îndurat si înfometarea programată. Avea experientă, Tatăl Popoarelor : tot el provocase Foametea din Ucraina (1932-34) care pricinuise pieirea a circa 6 milioane de suflete

În 1944 si în 1945, sub pretextul "Totul pentru front, totul pentru victorie", Rusii au confiscat cvasitotalitatea produselor agricole, cu precădere a cerealele. Li s-a lăsat, totusi, tăranilor cantitatea socotită necesară pentru însământările din anul următor. Numai că, pe de o parte sământa : a fost folosită, pentru propria alimentatie, pe de altă parte, anul 1946 a fost extrem de secetos : câmpurile n-au produs aproape nimic. Au fost câteva "plângeri" din partea organelor locale (alcătuite, în totalitate, din rusi), cerînd Moscovei să diminueze ori să suprime cotele de cereale impuse "Republicii Moldovenesti", dată fiind starea de calamitate naturală si subalimentarea populatiei. Hotărîrea a venit : nici o reducere - ba chiar suplimentarea cotelor !

Nu este necesar să li se explice Românilor ce înseamnă să-ti intre în gospodărie, în casă, în pod, în pivnită oamenii partidului, "să ia, la cotă tot ce găsesc - dar să nu fie de-ajuns, omul să fie obligat să împrumute (de unde ? de la cine ?), să cumpere (cu ce bani ?), ca să împlinească acea cotă. Iar de nu, vai de capul-familiei : arestat; bătut, torturat, condamnat "administrativ" - o lună, un an, trei ani - iar dacă a supravietuit, a si povestit prin ce-a trecut Bine, toate acestea le sunt cunoscute Românilor din Muntenia, Oltenia, Ardeal, Dobrogea. Mai lipseau două elemente (existente în Basarabia) : în afară de "puterea centrală, toti activistii, începînd de la seful cătunului până la al raionului, toti militienii - erau ne-români : nu vorbeau "moldoveneste", chiar dacă stiau - ocupatul trebuia să învete limba ocupantului (cântînd, plîngînd, nu conta) ; al doilea element "original" : seceta - si interdictia de a călători în alte "unităti administrative", în căutare de pâine.

Am sub ochi o parte doar din ceea ce va deveni un volum, care va apare în curând la Chisinău, cuprinzînd documente ale acelui timp.

Răzbate din ele, fără tăgadă, vointa Moscovei de a "a-i pedepsi pe trădători - până la lichidarea fizică.

Oricât de acute ar fi fost nevoile alimentare ale URSS după război, nu se putea să nu se tină seama de o lege eternă : vita de povară si robul trebuie hrăniti, pentru a putea lucra Or, asa cum NKVD-ul îi tortura pe cei căzuti în labele-i, nu pentru a-i obliga, prin tortură, să spună adevăruri ascunse (în legătură cu "intentiile agresive ale dusmanului"), ci îi tortura, ca să inventeze, ei, nevinovatii, "motive de vinovătie" - pentru care urmau să fie condamnati, conform planului de represiune - tot astfel Rusii procedau cu indivizii, comunitătile, în principiu, libere (în sensul că nu se aflau în sârmă, nici între patru ziduri): erau "pedepsite" pentru că îsi afirmaseră identitatea, alta decât rusească ; pentru că negaseră înglobarea în "familia popoarelor sovietice". Asa erau pedepsiti Tătarii, Cecenii, Balticii, "Rumânii" (Românii din Bucovina de Nord si din Basarabia de Sud), "Moldovenii" : Românii din Basarabia.

Asadar : cotele impuse de Moscova nu tineau seama de capacitatea de productie, nici de conditiile climatice : peste puterile celor impusi.

Erau însă alte cazuri : cutare agricultor (în fapt : văduvă cu sase copii), a achitat toate cantitătile, ba i s-a luat mai mult - însă nu i s-au dat bonuri Or, fără bonuri, n-ai dat cota ! O altă văduvă avea bonuri - dar, în absenta ei, a venit tovarăsul Boris Mamis, presedintele selsovietului, a cerut copiilor bonurile, a" recalculat" si a anuntat că mai au de dat - a spart lacătele, a intrat cu forta, a luat tot ce a găsit - si a plecat. Văduva a făcut reclamatie (s-a adresat lui Stalin !) - nu s-a găsit o urmă de pedepsire a abuzului. O altă văduvă (una din două : ori erau foarte multe văduve, ori femeile erau mai curajoase si îndrăzneau să reclame) s-a plâns, pentru a treia oară, că "tovarăsul Canaev, secretar de partid" i-a dublat (pe hârtie) suprafata agricolă, deci si cotele, pentru că a cătat să mă batjocorească si eu n-am vrut si el a zis că mă trimete în Siberia dacă mă tin asa si nu mă las lui".

 

Cotele - asa cum le voiau Rusii - au provocat, întâi, foametea ;

Apoi, consecintă : actele de violentă ale celor care nu avea nimic de mâncare contra celor care mai aveau ceva Puterea comunistă rusească le-a numit pe toate : "banditism".

Iată câteva condamnări penale - extrase din cercetarea cererilor de gratiere :

- B.T., din Drochia, Bălti, tăran sărac, analfabet, fără partid, "conform articolului d al Codului Penal al RSS Ucrainene, (!) condamnat la un an închisoare pentru furtul a 5 kg. de grâu din avutul de stat";

- P.E., tărancă din jud Bălti, analfabetă, fără partid, fără antecedente penale, "condamnată la 3 ani închisoare si interdictie de drepturi de alti 3 ani, conform Codului Penal al RSS Ucraina - pentru agitatia de a nu preda cotele";

- C.S. muncitor din orasul Bălti, "condamnat la 1 an pentru furtul a 40 kg. de sroturi" (deseuri cerealiere) ;

- M.A., tăran chiabur, din raionul Căuseni, "condamnat la 8 ani pentru sustragere criminală de la achitarea cotelor obligatorii către stat".

În fine, două cazuri ce ar părea iesite de sub dubla pană a lui Ilf si a lui Petrov - dacă nu ar fi crâncen de tragice - citez, în continuare din procesele verbale de judecare a cererilor de gratiere :

- "Cârlan Teodor, n. 1921, condamnat de judecătoria narodnică a sectorului Stalin din or. Chisinău, la l an detentie pentru furtul unei pâini";

- "Ciolpan Nicolae, n. 1903, muncitor, 6 copii în întretinere. Condamnat la 18. 2. 1946 de judecătoria narodnică a sect. 3, Lenin, or. Chisinău la 1 an închisoare pentru furtul unei pâini".

Nota : acestia au fost gratiati - după executarea pedepsei

S-a observat, desigur, un amănunt (dar cât de semnificativ !) : în 1947, Basarabenii - să admitem : locuitorii R.S.S. Moldovenească - erau judecati si condamnati după Codul Penal al RSS Ucrainene !

De acolo să li se tragă lui Constantinescu, Zoei Petre, lui Severin, lui Ciausu, lui Plesu, lui Gabriel Andreescu, si a altor români-verzi, dezgustătoarea-le ucrainofilie ?

 

Din vara anului 1947, în documentele găsite, traduse, reproduse, apare un element nou - chiar din titlu :

"Informatia viceministrului ocrotirii sănătătii al RSS Moldove-nesti N.N. Ejov către Presedintele consiliului de ministri al RSSM G.I. Rudi si secretarul CC. al PC(b) M N.G. Covali despre spitalizarea bolnavilor de distrofie si asigurarea întretinerii lor" (s. m. P.G.). Citez :

n scopul spitalizării bolnavilor de distrofie, conform directivelor consiliului Ministrilor al RSSM, în luna iulie (1947) în republică functionau 10.000 locuri provizorii. Locurile () au fost asigurate cu produse alimentare si asignatii numai până la 1 august (informatia poartă data : 27 iunie 1947 - n.m. P.G.). Tinînd cont de numărul mare al bolnavilor de distrofie precum si de existenta multor copii ai nimănui (1.800 persoane), a bătrânilor internati actualmente pe aceste paturi, se crează imposibilitatea aprovizionării lor, începînd cu 1 august"().

 

Am ajuns si la asta. Asta, cronologic, începuse mai demult, abia acum autoritătile rusesti îi spun pe nume. Citez din informatia sefului sectiei judetene Bender (Tighina), A.D. Mocialov către secretarul CR al PC(b) M. D.K. Bîcikov despre "situatia" din satul Sălcuta raionul Căinari :

"Am fost informati că locuitoarea C.I., n. 1903, din tărani chiaburi, analfabetă, foloseste în alimentatie carne de om. Controlul faptelor a stabilit : C.I., la data de 18 martie 1947, în timpul odihnei sotului său, C. V., l-a lovit cu toporul în cap, l-a decapitat, carnea a fript-o si a mâncat-o. Sub arest, la interogatoriu, C.I. a recunoscut că si-a omorît sotul cu scopul de a-l mânca. Pe lângă aceasta, a recunoscut că în ianuarie 1947 a născut doi copii, dintre care unul mort. Împreună cu sotul l-au mâncat pe nou-născutul mort, apoi l-au tăiat si pe cel de-al doilea, folosindu-l în alimentatie. În aceiasi lună au dezgropat, în cimitir, mormintele a 2 copii, de 3 si 5 ani si au mâncat cadavrele. După un timp, C.V. (sotul - n.m. P.G.) a invitat la ei în casă o fetită de 6 ani, orfană, din satul Zaim, r. Căuseni, pe numele F., a omorît-o si împreună cu sotia au mâncat-o".

Această informare - politico-politienească - poartă data de 5 aprilie 1947. Însă si mai devreme (7 martie) medicii V. Averbuch si B. Morozov, membri ai comisiei de expertiză medico-judiciară si psihologică adresează ministerului ocrotirii sănătătii RSSM o notă cuprinzînd rezultatul studiului în raionul Cangaz, judetul Cahul. Citez:

"() Până la 28 februarie 1947, în raionul Cangaz au fost înregistrate 12 cazuri de necrofagie si canibalism, cu participarea a 20 persoane, dintre care au fost arestate 13. Dintre cei depistati până la 28 februarie 1947 4 au murit.

"() Cercetării medico-legale si psihiatrice au fost supuse 9 persoane"

"Concluzii : () În timpul cercetării a iesit la iveală faptul că nu toate cazurile de necrofagie si canibalism au fost luate la timp în evidentă de către organele MAI si cazurile înregistrate nu reflectă starea reală de lucruri, adică proportiile mari ale necrofagiei si canibalismului în acest raion la ora actuală (s.m. P.G.)".

În sfârsit !, ne-am spus. Chiar mai târziu (pentru multi prea târziu - însă pentru a-i salva pe cei încă în viată, se vor lua măsuri adecvate - adică se va suprima cauza : foametea provocată de rusi.

Ne-am înselat. Iată ce scriu acesti doi, totusi, medici, în continuare :

"Primele cazuri de necrofagie si canibalism n-au implicat luarea de măsuri urgente si nici penalizarea criminalilor si, în virtutea acestui fapt, elementele de acest tip si-au format o impresie eronată cum că asemenea fapte ar rămâne nepedepsite (s.m. P.G.)"

Altă inventie rusească : pentru a combate canibalismul, necrofagia : e suficient să-i "lămuresti" pe oameni că nu-i frumos să se mănânce între ei - iar pe cei care nu tin seama de avertismente, să-i pedepsesti cu severitate !

În continuare, există în raport o explicare (medicală) a faptelor :

"Marea majoritate a cazurilor cercetate au fost precedate de o flămânzire îndelungată (15-20 zile) si prezintă o distrofie moderată (majoritatea suferă de distrofie gradul I), o retardare intelectuală evidentă, primitivism psihic si diminuare a tonusului emotional (caracteristică distrofiei) până la gradul de apatie. Explicarea comportamentului acestor persoane prin prezenta unor psihoze clar conturate la momentul săvârsirii crimelor pare a fi imposibilă.

Iată însă ce "consideră medicii Averbuch si Morozov, sub semnătură :

n baza expertizării efectuate considerăm că persoanele culpabile nu intră sub incidenta art. 10 al Codului penal al RSS Ucrainene (iar Codul ucrainean, pe solul moldovean ! - probabil acel articol prevedea o derogare - însă pe care raportorii nu o acceptau - n.m. P.G.) si trebuie să fie recunoscute responsabile".

Am ajuns la capitolul Propuneri - ei, ce propun cei doi medici, în vederea "eradicării" ? - iată, toate cele 8 puncte :

"1. Toate persoanele vinovate de săvârsirea unui asemenea gen de crime necesitînd tratament antidistrofic, trebuie să fie internate sub pază, în regim de izolare ;

"2. Persoanele vinovate de asemenea crime care nu necesită tratament medical să fie supuse unui interogatoriu accelerat si să fie trase la răspundere, în regim de arestare ;

"3. Organele puterii locale să divulge la timp cazurile de necrofagie si să ia măsuri eficiente de supraveghere a populatiei, precum si să amplifice activitatea de informare a organelor MAI în scopul prevenirii lor ;

"4. Organele Ministerului Securitătii, în cazul analizării acestui gen de fapte să-si focalizeze atentia asupra posibilei agitatii provocatoare din partea elementelor dusmănoase care-i împing pe indivizii instabili din punct de vedere moral si psihic la săvârsirea crimelor, în special tinîndu-se cont de zona de frontieră a acestui raion (Cahul - nota si sublinierea. m. P. G) ;

"5. Procuratura si MAI să explice la fata locului gravitatea acestor crime;

"6. Să fie asigurate îngroparea la timp, corespunzător exigentelor stabilite a cadavrelor si paza cimitirelor ;

"7. Reiesind din situatia materială grea a populatiei, în special a familiilor cu copii, considerăm oportună spitalizarea obligatorie a tuturor copiilor distrofici de toate gradele si organizarea unor puncte alimentare pentru toti ceilalti copii ;

"8. Să se amplifice activitatea de lămurire a populatiei despre caracterul criminal al infractiunilor si despre tragerea la răspundere pe care o implică.

Comisia medico-legală si psihiatrică de expertiză, Morozov, Averbuch".

La 16 iunie 1947, este transmisă informatia :

"La 31 mai 1947 în satul Pitusca raionul Călărasi, N.O. în vârstă de 8 ani l-a înjunghiat pe fratele său M. de 9 luni, o parte a lui a fiert-o în oală si, împreună cu sora sa de 3 ani, au folosit-o în alimentatie. () Când mama O.N. si fratele B.N. s-au dus la câmp, N. l-a luat din pat pe fratele său M., l-a dus în odaia nelocuită, i-a tăiat capul cu cutitul, apoi l-a dezmembrat si l-a fiert în oală, apoi împreună cu surioara de 3 ani au folosit în alimentatie această carne, lăsînd o portie si pentru unchiul B., însă în absenta lui N. surioara a mâncat-o si pe aceasta".

Nu mai sunt necesare comentariile. Oricum, Românii din Basarabia mâncau, nu doar carne de om (cu predilectie : rude de gradul I) - iată raportul din 5 iunie 1947, întocmit de viceministrul ocrotirii sănătătii al RSS Moldovenesti, Hechtmann, al sefului directiei Chisinău, Discalenko si al medicului neuropatolog Beidburd :

ntre 1 mai si 4 iunie a.C. au fost înregistrate 140 cazuri de intoxicatie cu plante otrăvitoare (troscot, lobodă sălbatică, ridichioară). () Toate cazurile prezintă edeme faciale, ale membrelor posterioare (or fi umblat în patru labe mâncătorii de buruieni ? - n.m. P.G.), paliditate pronuntată a epidermei mâinilor. Fenomenul ischemiei progresează până la necroză. Durata bolii : 3-5 zile.

Tratamentul a constat în administrarea salolului cu urotropină, cafeină si lapte dulce.

Cu populatia s-au dus convorbiri despre pericolul utilizării în alimentatie a plantelor otrăvitoare".

Or fi spus supravietuitorii : Slava Bogu ! că n-au fost arestati si condamnati, ca cei care foloseau în alimentatie propriii copii.

Iată si o statistică : Estimarea populatiei rurale a RSS Moldovenesti la data de l ianuarie 1948.

"La 1. ian. 1948 populatia rurală număra 1.737.000 persoane ; 780.500 populatie masculină, 965.500 feminină. Fată de începutul anului 1947 populatia rurală s-a micsorat cu 193.900 oameni (dar fată de anul 1944 ?, dar fată de 1940 - înainte de ocupatia sovietică din 28 iunie ? - întrebarea mea, retorică - P.G.). Descresterea populatiei reprezintă 10 % fată de anul precedent, respectiv 12,7 sex masculin, 7,7 la feminin. Cea mai mare mortalitate : grupa de vârstă de 2 ani : 52 %.() Dacă în întreg anul 1946 sporul natural constituia minus 477 persoane, pentru anul 1947 el este de minus 100.300 persoane."

Încheiem - provizoriu - cu un raport al MAI din Moldova către seful său de la Moscova (Tutuskin către Kruglov), cu data : 19 decembrie 1946 :

"Ca rezultat al ocupatiei române si a secetei anilor 1945-46 (n-ar fi fost mai just să nu pomenească nimic de "secetă, doar de "mostenirea ocupatiei române" ? - n.m. P.G.), situatia alimentară a Republicii Moldovenesti este extrem de grea - mai ales la tăranii din judetele Chisinău, Bender, Cahul, si partial Orhei si Bălti. () La 10 decembrie curent printre locuitorii satelor se numărau 30.043 distrofici, din care 18.570 copii. Situatia pe judete : Chisinău: 13.717, Bender : 9.301, Cahul : 6.755, Orhei : 920, Bălti : 50. () în sate multe familiii zac umflate de malnutritie, fără să dispună de un kilogram de pâine.

n satele Baimaclia si Sălcuta, jud. Bender, familii întregi - câte 3-5 persoane - suferă de edeme provocate de lipsa de albumină, gradul II si III. () În raionul Leova subnutritia si inanitia au doborît un mare număr de copii de vârstă prescolară. În urma unui examen medical din 19 localităti, din totalul copii : 2.101 suferă de sunutritie 1.113. Aceste cauze au sporit brusc mortalitatea populatiei: oamenii mor în sate, pe drumuri, în orase. În octombrie 1945 au decedat 3.993 persoane, în octombrie 1946 : 5.714 , iar în comparatie cu septembrie, în octombrie s-au semnalat cu 1.110 mai multe (statistică sovietică ! - n.m. P.G.) ()În ultimul timp organele de militie din Chisinău ridică zilnic de pe străzi 8-12 cadavre. În raionul Comrat numai în luna octombrie curent au murit de subnutritie 269 persoane, inclusiv 115 copii.

"() Cresc proportiile vagabondajului. Copiii orfani din sate pornesc la orase, în căutarea unei bucăti de pâine.() Numai prin institutiile specializate ale MAI au trecut, în 11 luni din 1946 3.411 copii vagabonzi. ()

Din cauza dificultătilor de ordin alimentar s-a intensificat spiritul emigrationist. În 11 luni au fost arestate în tentativă de trecere în România 189 de persoane, 20 reusind să treacă granita - în total 209. () în republică au fost luate în evidentă peste 100 persoane care intentionează să fugă în România. Din numărul lor fac partea multi tărani săraci si mijlocasi".

Si când ne gândim că supravietuitorii unor asemenea "tratamente", care priveau de 50 ani peste Prut, cu sperantă, au fost dăruiti (nici măcar vânduti) deacesti, nu imbecili - ca să aibă circumstante atenuante - , ci nemernici ca acest Constantinescu, mărunt activist de partid, purtat în zgardă de Măguritate, de Zoe Petre, putredă activistă de partid si de altii "factori", care nu au nici măcar scuza (!) că lucrează pentru KGB