G A U R A D I N B I B L I O G R A F I E

 

 

Paris 25 mai 1998

 

După cum se va fi observat, mă declar, hotărît, împotriva uitării. Amnezia practicată de compatriotii nostri - după o atât de lungă tăcere impusă de teroarea comunistă - este, în fond, mărturisirea, recunoasterea unor fapte de rusine comise de cei pe care, curent, îi considerăm victime pure. A recomanda (si a practica) uitarea, nu înseamnă a fi bun-crestin - din contra : păcătuiesti greu, fiindcă încerci să te ierti singur, să te autoamnistiezi.

Ivasiuc, colegul de închisoare, prietenul, devenit turnătorul meu preferat, explica (el nu se justifica) micile măgării si marile porcării politico-etice al lui:

Mai ia, azi, în seamă cineva faptul că Cellini a fost ucigas, Villon borfas, Milescu Spătaru sperjur ? Doar cercetătorii literari, în treacăt - numai opera le e luată în seamă

Sasa Ivasiuc era o natură optimistă Acest băiat cu nume rutean gândea cum nu se poate mai româneste. Ca si el, scriitorii români sunt convinsi că, acum, în prezent, ei pot face orice, oricâte "mici-mari greseli" - ce importantă : în viitor se va tine seamă doar de opera lor.

Fireste, se înseală - si ne înseală.

În cele ce urmează nu voi readuce vorba despre fapte "civile" ale scriitorului, ci de cele comise cu ajutorul condeiului, prin cuvânt. Si în aceasta genialul nostru compatriot, născut ortodox si poet are pregătit răspunsul :

Adevărat, am scris cu mâna stângă, la gazeta de perete - însă numai pentru a-mi salva scrisul cu mâna dreaptă : opera ; sertarul

S-a văzut cât de multi au fost scriitorii (morti si vii) avînd câte ceva în sertar ; s-a văzut cât de operă le sunt scrierile pentru care făcuseră porcării, în scris.

Mă voi folosi pentru a da exemple - cu putine exceptii - de Antologia rusinii, alcătuită cu trudă (si, desigur, cu adâncă scârbă) de Virgil Ierunca si publicată în numerele 1 (1973), 2 (1975) si 3 (1982) ale revistei Ethos, Paris. Am extras doar o mică parte din negrul-pe-alb adunat de el si o infimă parte a plecăciunilor nedemne ale demnei - si rezistentei ! - intelectualităti române.

Pornim de la adevărul : nici un purtător de condei din România comunistă nu a fost silit, cu pistolul în ceafă, să scrie versuri si proză de laudă la adresa partidului (dar să semneze procese-verbale de anchetă : da).

Plecăciunile voluntare, interesate selectate aici sunt prilejuite, nu de vreo aniversare comunistă a unui eveniment sau a unei persoane (Ceausescu), ci de evenimente, fie neprevăzute (ca miscarea pentru drepturile omului din primăvara anului 1977), fie căpătînd o turnură nefavorabilă partidului care avea de gând să (doar) sărbătorească momente oficiale.

Începem cu anul 1971, al "revolutiei culturale", al "Tezelor din iunie".

Inutil să spun : doar accidental voi cita din profesionisti ai laudelor - numai din literatori adevărati, constituind repere - si referinte - culturale.

Să vedem cine dintre solizii intelectuali români (unii cu ani de puscărie cinstită în spate) au lăudat direct - sau indirect - închiderea reprezentată de "tezele din iunie 1971" (pentru usurintă, îi voi însira în ordine alfabetică) :

 

1971 - "Tezele"

 

BALOTA Nicolae :

 

Azi, când poetul a pierdut-o pe aceea pe care a cântat-o fără încetare, pe tovarăsa sa de viată Elsa Triolet, el n-a rămas singur. Poet total si militant al cauzei comuniste, el este înconjurat de căldura umană către care a aspirat totdeauna, pe care a contribuit prin opera sa si prin viata sa toată să o sporească. E uimitoare mai presus de orice în creatia acestui talent poliform, în viata acestui pătimas al dreptătii, aspiratia tenace spre unitate. Câte ispite ale tuturor sirenelor libertinajului în duh si simtire a trebuit să înfrunte si să înfrângă acest luptător ! El s-a rupt de timpuriu de mediul burghez în care s-a născut, a sfâsiat într-însul învătătura scolilor prin care a trecut, a rezistat tendintelor anarhice care se treziseră în el după cel de al doilea război mondial, pentru că avea setea neistovită, generoasă a unei orânduiri mai drepte, a unei ordini mai umane. De fapt tânărul Aragon a întâlnit de timpuriu în calea sa Partidul Comunist care a dat o tintă si un îndreptar căutărilor sale.

Tribuna, 30 sept. 1971

 

(BALOTA)

As aminti, în acest sens, apelul adresat oamenilor de artă de către secretarul general al partidului, în urmă cu doi ani, la Expunerea la Plenara din noiembrie a Comitetului Central. Artistii erau îndemnati să redea în operele lor transformările socialiste, munca milioanelor de oameni, contradictiile si conflictele reale alături de faptele mărete, emotionante, frumosul si iubirea, astfel încât arta să contribuie la perfectionarea continuă a societătii, a omului, de afirmare a dreptătii si echitătii socialiste, a modului de viată socialistă si comunistă.

Nu este oare acesta rostul însusi al initierii întru cultură, al introducerii în spatiul spiritual ?

România liberă, 8 nov. 1973

 

CÅNDEA Virgil :

 

Trăim epoca favorizată în care România a văzut împlinite aspiratiile lui Neagoie Basarab. Dacă voievodului i-ar fi fost dat privilegiul să asiste la comemorarea sa, ar fi spus ca în Învătături : Iată că acum mergi de la noi cu învătătura noastră. Cum vă va duce gândul si firea că va fi bine, asa veti face

Contemporanul, 17 sept. 1971

 

IVANESCU Cezar :

 

De aceea, prin actualele măsuri se evidentiază, credem, nevoia de a depune eforturi de o mai aleasă calitate pentru a face din scrisul nostru nu numai o oglindă a existentei unei natiuni, ci si un instrument operativ, activ. Literatura trebuie să exprime mai putin declamativ, dar mai profund si mai continut, dramatica luptă pe care natiunea noastră o poartă pentru împlinirea unui incomparabil ideal social : comu- nismul.

Arges, iulie 1971

 

SIMIONESCU Mircea Horia

 

Niciodată patria noastră nu s-a bucurat de un asemenea prestigiu, de o asemenea fortă a valorilor si de asemenea noblete a ideilor in plină expansiune, ca astăzi. Avem realizări impresionante, si avem certitudini însufletitoare. Ca un poet ce străbate cu gândul viitorul, până la atingerea idealului fascinant, Partidul Comunist Român îsi întinde ante-nele către plăsmuirea de mâine a României, statornicind cu fiecare măsură preconizată, cu fiecare idee avansată, coordonatele civilizatiei si culturii românesti în era socialismului.

România literară, 27 iulie 1972

 

TOIU Constantin

 

Statul nostru este un stat socialist. Politica statului nostru reflectă vocatia si virtutile unui popor care, cunoscînd îndelung asuprirea socială si natională, a ales o dată pentru totdeauna calea cea mai sigură si mai dreaptă ce face imposibilă de aici înainte întoarcerea în trecut la ceea ce era o gravă si păgubitoare nesocotire a vocatiei lui istorice si virtutilor sale înnăscute.

Luceafărul, 3 iulie 1971

 

S-a observat : nu i-am luat în seamă pe veteranii agit prop-ului (Everac, Radu Popescu, Titus Popovici, Lăncrănjan,), nici chiar pe tinerii-lupi ai momentului : Al. Papilian, Petru Popescu, ci numai "valorile consacrate".

Până la următorul eveniment (1977), iată alte câteva mostre de închinăciune :

 

BALOTA Nicolae

 

As aminti, în acest sens, apelul adresat oamenilor de artă de către secretarul general al partidului, în urmă cu doi ani, la Expunerea la Plenara din noiembrie a Comitetului Central. Artistii erau îndemnati să redea în operele lor transformările socialiste, munca milioanelor de oameni, contradictiile si conflictele reale alături de faptele mărete, emotionante, frumosul si iubirea, astfel încât arta să contribuie la perfectionarea continuă a societătii, a omului, de afirmare a dreptătii si echitătii socialiste, a modului de viată socialistă si comunistă.

Nu este oare acesta rostul însusi al initierii întru cultură, al introducerii în spatiul spiritual ?

România liberă, 8 nov. 1973

 

CÅRNECI Radu

 

LUMINOS PARTID

Credinta mea rămâi si vei rămâne

- frumos, cu imnuri, te împodobesc -

tu, demn stăpân pe fortele stăpâne,

mai omenesc în tot ce-i omenesc -

tu vis mereu, mereu întruchipare,

înmiresmînd al cântecelor grai,

ce mândru sînt, în marea ta splendoare

tu, dor al meu, tu gura mea de rai

Scînteia, 19 aug. 1973

 

CIOCULESCU Serban

 

Ecranul televiziunii noastre ne oferă cotidian imaginea tovarăsului Nicolae Ceausescu străbătînd toate santierele noastre, strângînd mâinile oamenilor muncii, întretinîndu-se la toate treptele productiei asupra metodelor de luucru si a rezultatelor obtinute, propunînd solutii în domeniile cele mai diferite ale activitătii obstesti

Contemporanul, 26 ian. 1973

 

acad. CONDURACHI Emil

 

Din fericire cei mai multi oameni din tara noastra gândesc altminteri. Gândesc încrezători si fac dovada că în ciuda greutătilor - ce par uneori mai mari decât sînt ele în realitate - nu au uitat si nu uită datoria lor de gratitudine fată de tara si de poporul în mijlocul căruia au crescut si s-au format () Pretuire subliniată adeseori de glasul cel mai autorizat al partidului nostru, acela al tovarăsului Nicolae Ceausescu

Contemporanul, 24 ian. 1972

 

(CONDURACHI)

Am avut în tot timpul în care am participat la lucrările celui de al XI-lea Congres al partidului nostru () un sentiment tonic : istoricii din tara noastră au putut constata cu deosebită satisfactie si mai mult ca altădată că activitatea lor se înscrie cu egală îndreptătire în suma tuturor eforturilor de făurire a societătii socialiste multilateral dezvoltate si de înaintare a României spre comunism. Ca istoric încerc un sentiment de gratitudine fată de încurajatoarea apreciere venită din partea celui mai înalt for politic al poporului nostru si exprimată atât de documentele sale programatrice, cât si în Raportul secretarului său general, tovarăsul Nicolae Ceausescu.

Contemporanul, 27 dec. 1974

 

GIURESCU Constantin C.

 

Ca istoric stiu că istoria are nepretuitul dar de a ne ajuta să cunoastem bine cine sântem, ce vrem, de unde venim si încotro tindem să ajungem.() Este esenta exemplului de înalt patriotism pe care-l cere tineretului secretarul general al partidului, tovarăsul Nicolae Ceausescu. () Este de datoria factorilor educationali - scoala si organizatia UTC avînd în acest sens cele mai importante responsabilităti - de a face totul pentru a accentua latura politică a personalitătii tinerilor, pentru a le dezvolta constiinta scopului major al societătii noastre: constructia etapei superioare a socialismului si trecerea treptată la făurirea comunismului în România.

Scînteia Tineretului, 31 oct. 1973

 

 

Anul 1977

A cunoscut mai multe evenimente :

1 - miscarea pentru drepturile omului : februarie-mai;

2 - congresul scriitorilor : mai-iunie (?);

3 - greva minerilor din Valea Jiului.

Autorii continuă a fi citati după data aparitiei "contributiei". Pentru a întelege ce anume sărbătoresc (sau, din contra : vestejesc), este necesar să fie privită data si să se tină seama de periodicitatea publicatiei.

De pildă : Ion Alexandru celebrează istoria"; s-ar întelege că ar fi vorba de un text n cinstea Zilei de 9 Mai"; numai că sântem în 1977, iar emergenta unei actiuni pentru drepturile omului, în tara "independentuluiCeausescu a provocat multă tulburare, nu doar printre Organe (de stat si de partid), ci si în masele largi de anticomunisti români colaborationisti - si colaboratori la Scînteia:

Nu am inclus aici "demascările" de care am avut parte dinspre lătrători de meserie ca Eugen Barbu, Titus Popovici, Zoe Busulenga, Dan Ciachir, Dan Zamfirescu, Vasile Băran, Al. Piru, Al. Dobrescu s. a., ; atâtai asupra mea imediat după cutremurul din 4 martie 77, au continuat si după arestare (1 aprilie), cerînd "pedepsirea exemplară cuvenită trădătorilor de tară, încetînd a mă numi după liberare (6 mai) - însă "aluziile" nu au lipsit.

Nu neapărat din modestie, nu îi pun aici pe cei care m-au atacat nominal, ci pentru că îmi rezerv plăcerea unei "colectii" aparte, ce va fi în curând făcută publică.

Nu toti luătorii-de-cuvânt atacă direct "răul" - unii preferă lovitura piezisă, ba chiar de lăudare excesivă a realizărilor partidului - ca să se stie că nouă (adică lor) nu le pasă

Oricum, este instructiv să se vază cum anume functionează zicerea : "Tara arde, baba se piaptănă.

 

 

ALEXANDRU Ioan

 

Căci acolo unde nu există istorie si unde istoria n-a devenit patrie, scriitorul nu poate exista, nu are în numele cui vorbi si pentru cine trudi din zori în noapte, cu bucuria că împlineste o lucrare esentială de luminare a sufletului poporului său (). Ca scriitor al acestui popor, mă pot socoti fiul independentei României (), istoria de ieri si de azi a poporului român devenind, prin valoarea ei, obiectul vital al scrisului meu. Mai mare cinste pentru un scriitor nu poate fi decât de a-i putea vorbi aici, în România socialistă, fiului său, fratilor săi, neamului său (). Căci aici există istorie, tara este ridicată la rang de patrie socialistă, iar omul la fiintă a adevărului, suveran al libertătii"

Scînteia, 6 mai 1977

 

ANGHEL Paul

 

Ce s-a ales de el? Ce s-a ales de fascism ? Eu unul nu credeam că umanitatea ceasului de fată, de pe oricare meridian, poate consimti să revină la fascism, ca mod de existentă socială si politică, nu cred că umanitatea vrea să se întoarcă în grote. Dar iată că unele semne de isterie verde, sură sau brună se fac simtite ici si colo. Unele fantome mai miscă. E oportun să fim avertizati, să tragem semnalul de alarmă. () partidul nostru este adversar neînduplecat, în numele celui mai înalt umanism, al căror forme de reanimare a cercurilor reactionare fas-ciste, atitudine militantă reliefată din nou, cu claritate, ferm, în recenta expunere a tovarăsului Nicolae Ceausescu. Nu avem dreptul să ui-tăm ceea ce înseamnă fascismul : moartea culturii si a omului însusi.

Scînteia, 5 aprilie 1977

 

BALACI Alexandru

 

Dar să ne gândim si la traducerile de carte românească, tot mai numeroase, echivalente în ultimii ani cu aproximativ două mii de titluri apărute în peste o sută de limbi străine. În fruntea lor se înscrie aparitia a 50 lucrări ale Presedintelui Republicii, a cărui operă luminoasă călătoreste acum pe toate meridianele.

Ramuri, 15 aprilie 1977

 

BALOTA Nicolae

 

Demnitatea si-au cucerit-o sub steagul Partidului Comunist Ro-mân, viata omenească, stiinta de carte si bunăstarea sunt recolta cea mai de pret pe care o culeg, pentru că bunii si cinstitii truditori ai pă-mântului au stiut să dea pe rod ideile fertile, novatoare ale partidului.

Luceafărul, 16 aprilie 1977

 

BRAD Ion

ACEASTA-I PATRIA

 

Aceasta-i Patria : izvor de imn

Cântat cu-nflăcărarea unei ginte

Ce de trecut si până-n comunism

Un liber drum din vrerea ei si-aprinde.

Aceasta-i Patria : un dor lucid,

Tâmpla de vis a omului prin care

Toti ne simtim o tară si-un partid,

o unică fiintă luptătoare.

Scînteia, 7 decembrie 1977

 

 

CÅRNECI Radu

 

CANTATA

 

Am preamărit si muntele si marea

- îmbrătisarea lor în tărm avid -,

ci, iată-mă : îti nalt din nou cântarea

cu ton de slavă, luminos Partid !

Tu, neînvinsul, munte esti si mare

si neînchipuit în frumuseti,

arzînd în inimi : miez de depărtare,

dăinuitor în vieti si peste vieti.

Flacăra, 15 dec. 1977

 

GIURESCU C.C.

 

În etapele hotărîtoare ale dezvoltării sale istorice, atunci când se punea problema de însemnătate capitală, poporul român a avut parte de personalităti reprezentative care au stiut să întrupeze spiritul său politic si să găsească conditiile cele mai bune spre a asigura dăinuirea statului, asadar putinta de manifestare multilaterală a poporului.

Apărător al fiintei, suveranitătii si demnitătii statului român, N. Ceausescu se înscrie în această fundamentală traditie, este continuatorul marilor personalităti din trecut care au drept scop principal salus rei publicae. El lucrează neîntrerupt si stăruitor spre a asigura poporului si statului român locul in civilizatia si cultura lumii, la care îi dau dreptul însusirile creatoare si omenia acestui popor.

Radio Bucuresti, 28 iunie 1977

 

PREDA MARIN

 

Revolutia culturală înfăptuită de partidul nostru a deschis larg drumul spre cultura tărănimii. Scriitorii, în fata unui public tot mai avid de o carte bună, vor trebui să se gândească astfel la spusele tovarăsului Ceausescu, care a anuntat tot aici cresterea numărului de orase din tara noastră, evolutia procesului social spre disparitia deosebirilor esentiale între sat si oras, deci sporirea considerabilă a numărului de cititori.

Scînteia, 20 aprilie 1977

 

ROMAN Valter

 

Definind coordonatele revolutiei stiintific-tehnice si ale bazei tehnico-materiale, partidul nostru are în vedere tocmai acest tel, asa cum rezultă cu pregnantă claritate din prevederile Programului adoptat de Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român si cum rezultă din ceea ce am înfăptuit până acuma, cinstind în acest fel Conferinta Natională a partidului nostru.

România literară, 8 mai 1977

 

SIMIONESCU Mircea Horia

 

Societatea socialistă, întrupare a visului cel mai fascinant al oamenilor, acordă poetului, nu numai stima pe care o merită, dar si înalta recunoastere a functiei sociale pe care acesta o îndeplineste într-o lume ce proclamă dreptatea, adevărul, echitatea, dragostea de om. Socialismul înseamnă productie înaltă, calitate, cifre record, dar otelul si grâul, untul si lemnul, masinile si constructiile nu sporesc pentru buzunarul afaceristilor, ci pentru binele si visurile limpezi ale celor multi si harnici, pentru omul devenit stăpân în tara lui liberă, iar omul acesta are nevoie de poezie, este poezie, este cea mai frumoasă înfăptuire a timpurilor noi. Rolul poetului, de atâtea ori subliniat în documentele partidului nostru si redefinit în cuvintele tovarăsului Nicolae Ceausescu la Conferinta pe tară a scriitorilor, este de a înflăcăra inimile, de a grava pentru nemurire epopeea constructiei si înaintării tării, de a zidi în temelia edificiului scânteia spiritului lucid si a miracolului.

Contemporanul, 15 iulie 1977

 

 

 

Între 1-3 august 1977 a avut loc, în Valea Jiului, marea grevă a minerilor. Chiar dacă Europa liberă a vorbit despre acest eveniment foarte târziu (acelasi Departament de Stat a blocat informatiile, pentru a nu-l "jena" pe prietenul americanilor, Ceausescu), Românii - iar aici ne interesează scriitorii - au stiut ce s-a petrecut la Lupeni cel mai târziu în 5 august (fiindcă Iulian Neacsu, beat, a povestit în gura mare la restaurantul Casei Scriitorilor).

Fireste, nici un scriitor celebru nu si-a manifes- tat solidaritatea cu minerii (să zicem : Geo Bogza - care scrisese Oameni si cărbuni în Valea Jiului, în anii 30 ; Jebeleanu - care prin 1936 îl apărase, în presă, pe tânărul comunist Ceausescu ; Marin Preda, cu glasul lui de mare prestigiu, al clasicului în viată).

Când, târziu în toamnă, un american independent a scris că s-ar fi petrecut ceva suspect în Valea Jiului, informînd cititorii că zona este interzisă, păzită de armată, un scriitor a sărit să desmintă : Adrian Păunes- cu : el a publicat în Flacăra un "reportaj" în care expli ca : elicopterele care zboară ziua-noaptea pe deasupra Văii nu sunt deloc - asa cum în mod dusmănos a afir mat Americanul - forte de pază (fiindcă s-ar fi întâm- plat ceva), nu ! ci elicopterele-sanitare pe care le dăruise toavărăsul Ceausescu regiunii mineresti

Asadar : nu există în citatele de mai jos "probe" că scriitorul român cel rezistent prin cultură ar fi apro bat represiunea feroce ordonată de Ceausescu, execu tată de generalul Nicolae Plesită si de generalul (fost colonel înainte de 9 mai) Vasile.

Însă deosebirea fată de un Păunescu este minimă: acela a negat de-a dreptul "zvonul" că ar fi avut loc o răzvrătire a clasei muncitoare - ceilalti au făcut acelasi lucru, însă vorbind despre altceva : despre marile-realizări, despre aniversarea Ceausescu lui din anul următor

Iar 20 ani mai târziu, în "istoria" pe care o scriu amnezicii tricolori - fireste : de la 22 decembrie 1989 - omit să pună pe hârtie "amănuntul" : "2 000 mineri ne alăturăm miscării pentru drepturile omului si lui Paul Goma", printr-o scrisoare adresată Europei libe- re si citită de câte cinci ori pe zi trei săptămâni la rând.

Numai revista Memoria (!), numărul comemora- tiv din 1997 nu cunostea acest detaliu.

 

Or scriitorul care nu spune-scrie ce stie - este martor mincinos si complice al Răului.

 

BALAITA George

 

Dar ar trebui citate în întregime cuvântările tovarăsului Nicolae Ceausescu, scrieri de importantă istorică, elaborate într-un stil limpede, sobru, echilibrat, eficient. Stilul unui autor de mare clasă, nu în zadar tradus în atâtea limbi pe toate meridianele.

Scînteia, 9 februarie 1978.

 

BUZURA Augustin

 

Sânt 12 ani de când tovarăsul Nicolae Ceausescu a preluat conducerea partidului si a statului, dar acesti ani, atât de generosi în evenimente, ne-au îmbogătit cu o experientă enormă, ne-au arătat dimensiunile noastre reale, chipul nostru cel adevărat si forta noastră (). Asadar omului Nicolae Ceausescu, comunistului intransigent care n-a renuntat niciodată la proiectele sale, conducătorului datorită căruia natiunea noastră are imaginea concretă a viitorului ei, să-i dorim din inimă ceea ce-i doreste tara masa sa de lucru în care tot ceea ce face poartă amprenta personalitătii si gândirii sale.

Steaua, ian. 1978

 

CIOCULESCU Serban

 

Prin forta însufletită a cuvântului precum si p^rin omniprezenta pe toate tărâmurile muncii, dînd exemplul unei neistovite activităti si mobilizînd întreaga natiune într-un grandios elan creator, secretarul general al Partidului, tovarăsul Nicolae Ceausescu, se înscrie printre marii animatori ai popoarelor din toate vremurile.

România literară, 26 ian. 1978

 

COSASU Radu

 

Tară mică, supusă atâtor intemperii specifice răscrucilor de drumuri, de geografie si istorie, România s-a impus prin caracterul, inteligenta si temperamentul Presedintelui ei - ca una din cele mai puternice personalităti din cetatea natiunilor, o imagine de unică expresivitate

Flacăra, 26 ian. 1978

 

DOBRESCU Al.

 

În conceptia tovarăsului Nicolae Ceausescu, critica nu este o ancilă a literaturii, ci un gen militant cu drepturi egale determinat si, deopotrivă, determinînd creatia adevărată, pe care este menit să o impună, să o apere, să o explice, să o răspândească.

Convorbiri literare, ian. 1978

 

DOHOTARU Adrian

 

Pentru că starea noastră de a fi, e starea de revolutie ! Ceas de ceas, clipă de clipă în epicentrul evenimentelor si întâmplărilor curente, prezenti acolo unde sântem strigati pe nume si este nevoie de noi, să punem umărul, să punem mintea la contributie () A fi comunist, spune tovarăsul Nicolae Ceausescu, înseamnă a lucra mereu mùai bine si mai contiincios pentru interesele oamenilor muncii, etc.etc. (N. m.).

Flacăra, 29 sept. 1977

 

ENESCU Radu

 

Istoria a cunoscut veacuri aurite, de mare înflorire. Secolul lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elizabetană, etc. Dar toate aceste perioade de splendoare magnifică si augustă erau dublate de o crasă mizerie si de atroce nenorociri, fiind generate de o orânduire subliniat iniquă. Pentru prima dată, renasterea României, ce se identifică cu Ceausescu, ne înfătisează o epocă de aur în care guvernează justitia socială, libertatea umană, demnitatea isnului omenesc. De aceea prosperitatea materială si eflorescenta spirituală e rodul nemijlocit al omeniei, calitătii si adevărului de neînvins.

Familia, ian. 1978

 

GIURESCU C. Dinu

 

Istoria capătă noi dimensiuni si prin telurile esentiale ale prezentului, formulate de Secretarul general al Partidului si care-si găsesc materializarea in constructia tării.

Săptămîna, 26 ian. 1978

 

IVASCU George

 

De aici mândria unui întreg popor care, la 33 ani de la Eliberare, se simte într-adevăr, stăpân pe destinele sale. De aici si dragostea unanimă îmbrătisînd chipul bărbatului care, în fruntea Partidului si a Statului, îi semnifică geniul creator în durata faptei de azi si în cutezanta privirii spre viitor. De aici si gândul si glasul care-l exprimă în vibrantă bucurie a marii sărbători : Ceausescu-România !

România literară, 18 august 1977

 

STANESCU Nichita

 

Sărbătorim a 60-a aniversare a scumpului nostru presedinte Nicolae Ceausescu si 45 de ani de activitate a acestui bărbat () cel mai muncitor dintre muncitori, cel mai tăran dintre tărani etc. etc.

Radio Bucuresti, 19 ianuarie 1978

 

 

"Campania de vară 1979" :

 

În iarna anului 1979 a fost constituit Sindicatul Liber al Omenilor Muncii din România (SLOMR), eveniment anterior alcătuirii sindicatului polonez Solidarnosc.

Pentru că, în 1978, la Paris luase fiintă Comitetul Intelectualilor pentru o Europă a Libertătilor (CIEL), a fost firesc ca acesta (avînd în conducere pe Eugène Ionesco) să-i apere si pe cei persecutati de comunisti în România.

Astfel a lansat o campanie de semnături pentru liberarea imediată a următorilor : Petre Tutea, Gheorghe Calciu, Aurel State, Marcel Petrisor, Octavian Voinea - ceea ce s-a obtinut numaidecât.

A lansat o campanie de protejare a sindicalistilor de la SLOMR (Vasile Paraschiv, Brasoveanu, Cană).

Totodată sub semnătura lui Eugène Ionesco a apărut un apel către toate guvernele democratice de a boicota emisarii culturali oficiali ai regimurilor totali tare (la noi: Virgil Cândea, Mihnea Gheorghiu, Al. Balaci, Zoe Busulenga).

Fireste, replica nu a întârziat - pe două fronturi :

- intern, condus de Eugen Barbu si Săptămîna ; au mai participat România literară a lui Ivascu, Luceafărul a grupului Răcănel-Frunteverde- Ungheanu, Contemporanul si, fireste, Scînteile. Printre înjurătorii de stat si de partid s-a remarcat (desi era greu : toti dădeau dovada) Ion Lăncrănjan, într-un "pamflet" la adresa Monicăi Lovinescu, întitulat pur si simplu : Căteaua Multi tovarăsi i-au tinut tovărăsie : Ion Brad, Titus Popovici, Sălcudeanu, Dumitru Mircea, Marcea, Dan Zamfirescu, Cioclulescu, Ion Zamfirescu ;

- extern - cu mai multe centrale :

italiană : condusă de I.C. Drăgan, avîndu-i ajutoare pe Traian Filip si Mihai Pelin. Drăgan a scris la jurnalele italiene articole de "demascare" a "disi- dentei din eprubetă (împotriva lui Calciu si a mea) - fireste, nesemnate ;

britanică : supervizată tot de Drăgan a fost munca agentului de influentă din Anglia Michael C. Titus, care a semnat o brosură (în franceză si engleză): România sub presiune. Sunt demascati : sindicalistii ("nebuni"); Calciu ("fascist"), eu : jidan, agent sovie- tic, legionar si hippy. Să amintesc : M.C.Titus, "exi- latul" care a călătorit în România si a avut accest la arhivele Securitătii (la sfârsitul anilor 70 !)- de unde a extras un ordin de urmărire a lui Calciu, de prin 1943! - a beneficiat de mărturiile unor fosti detinuti politici care au afirmat tot felul de neadevăruri despre mine : Virgil Carianopol, M. Ionescu Quintus (acestia negau "descrierile" din cartea mea Gherla), niste profesori de la Ploiesti, niste popi tot de pe-acolo ;

greacă : fiind Ion Brad ambasador la Atena, Securitatea i-a dat bani unui markosist refugiat în România, făcînd pe scriitorul : Dimos Ravanis Rendis. Acesta a început să imprime un periodic fantomă : Proini, dar scopul Bucurestiului nu era să aibă audientă, ci să reprezinte izvor de citate. Deci : Brad a scris, în româneste, un text în care eram jidan (Efremovici), scriitor veleitar, arestat în 1956 pentru furt si viol; Dimos Rendis l-a tradus în greceste, l-a semnat, a încasat paralele, iar Ion Brad a trimis la Luceafărul "un articol apărut în străinătate - si tradus în româneste". Dragos-Răcănel a publicat, deci - cu comentariile de rigoare la "ecouri din presa occiden- tală, un text avîndu-l autor pe Ion Brad, altul pe C.I.Drăgan

Mai jos reproduc doar două porcării scrise la adresa lui Eugène Ionesco - va trebui să asteptăm anul 1990, pentru ca luminatul Ion Buduca să scrie, de la Paris, pentru Convorbiri literare, o alta, intitulată : "Ionescu - e ramolit, Cioran - nu vrea să stea de vorbă cu Românii".

 

 

CIACHIR Dan

 

"si un academician sugubăt care si el graseiază si care, din originea-i românească a păstrat la Paris o afectiune nedezmintită pentru toi, cinzeacă, litrută si alte recipiente specific nationale. Domnia-sa a păstrat forma si-a trădat continutul. Se mai întâmplă si-n artă. În loc de tulburel, prăstină, tescovină, sânge de iepue, prea neaose si deci intraductibile, dânsul preferă un Johnnie Walker, un Ballantines după care redactorii Europei libere conectează magnetofonul cu succes anticipat. Eugen Ionescu - că-i uitasem hramul - ajuns anticomunist la vârsta pensionării, când altii se ocupă de grădinărit, băsneste si el despre libertate, drepturile omului, căluse imaginare si o tine pe coarda asta razachie (). Academicianul n-are timp să verifice enormitătile astea si atunci cârâie recitativul pe care-l cunoasteti, amintindu-ne de propriii săi rinoceri. Să-l privim cu îngăduintă pentru că măcar el are niste merite literare incontestabile. Dar acum, ajuns la vârsta mintii copiilor, s-a mai zaharisit si, în consecintă, de ce să ne supărăm? Mâine-poimâne o să aflăm la buletinul de stiri al Europei libere că doamna Monica Lovinescu îi citeste dramaturgului din Scufita Rosie si domnia sa plânge cu lacrimi sincere când află că lupul a mâncat-o pe fetită si pe bunicută.

Săptămîna, 13 iulie 1979

 

HERIVAN Mircea

 

Oare ce l-a determinat pe cunoscutul dramaturg francez (subl. în text) să-si aleagă drept copil de suflet, la senectute, un veleitar lipsit de autocontrol în toate manifestările, rebarbativ ? Poate similitudine exterioară de atitudine între Paul Goma, bărbosul pupil si impetuozitatea, negativismul propriei tinereti. () Cu optiunile literare pe invers ale domnului Eugen Ionescu sântem obisnuiti demult. () ce încredere se poate avea în profetiile si triplusalturile critice în care domnul Eugen Ionescu se angajează pe baza unor informatii indirecte si vădit calomnioase ()?

Ceea ce face acum, îndemnînd la o cruciadă de boicotare si izolare spirituală a României, e mult mai grav.() Atunci când Eugen Ionescu îsi permite să pună la îndoială sinceritatea, devotamentul real fată de o idee, de o tară, de un popor a tuturor acestor intelectuali de exceptie sau să proclame că acestia trăiesc într-o lasitate constantă, ne vom permite si noi () să ne îndoim de sinceritatea sustinerii dramaturgului, care prin programul său politic nu cinsteste un nume de cea mai adâncă vibratie românească. Pentru că, alături de Paul Goma si de alti proaspăt aciuiti în Occident, noul cruciat se erijează si în avocatul pretentiilor total ilegale ale preotului Boldescu (sic !) din Paris.()

"Să recurgem la o mărturie neutră - este vorba de Dean Milhovan, editorul ziarului Dreptatea din New York ().

n volumul intitulat Un om în chestiune - un om în discutie, dramaturgul pune actuala sa umoare pe seama unei grave, iremediabile depresiuni. Atât de grave, încât, după cum singur mărturiseste, a hotărît să consulte un psihiatru. (Dacă locuia în România si ar fi fost dus de familie la un medic de aceeasi specialitate, putea considera consultul drept un act de represiune politică). Pe un asemenea teren de terori depresive si-a implantat Paul Goma obsesiile si scornirile de groază.

Depresiunea si ratiunile ei, Contemporanul, 20 iulie 1979

 

 

 

 

A N E X A

 

CONDURACHI Em., acad.

 

Cu demnitate, construindu-ne omenia, Contemporanul nr, 12/1986

 

"Demnitatea propriei existente nu îngăduie nimănui să considere că popoarele mici trebuie să suporte imediat si oricând hotărîrile arbitrare, nedrepte ades ale marilor state. Numai apărîndu-si demnitatea () un popor se afirmă pe sine".

Mister : Ceausescu - cel care spusese exact acest lucru, cu două săptămâni înainte - rostise un discurs scris de acad. Condurachi ? ; acad. Condurachi îl plagiase pe Ceausescu ?

naintea altora, în urmă cu 2500 ani, în primăvara anului 514 î.e.n. acest glas al demnitătii si libertătii geto-dacilor, strămosii poporului nostru s-a făcut puternic auzit, stârnind si admiratia altora, interesul si laudele părintelui istoriei. Într-adevăr, Herodot, în cea de a patra carte a Istoriilor sale scris că

 

Las cititorilor plăcerea să caute citatul (paragraful 93 din Cartea IV) si să-l aseze alături de comentariile academicului :

"Nechibzuiti Getii ? Fiindcă nu si-au plecat capul ? Biruiti ? Nu, deoarece Darius a transformat în provincie persană Tracia de la sudul Balcanilor si foarte probabil Macedonia, însă Dobrogea noastră nu a devenit satrapie".

Să lăsăm "Dobrogea noastră (care n-a devenit satrapie), fiindcă nu despre asta este vorba, ci dacă Getii, da sau ba, au fost biruiti - si s-au purtat ca niste biruiti.

Acad. Condurachi îl citează pe Herodot, însă trunchiat - ca un adevărat ne-istoric. Or Tatăl Istoriei scria limpede că Getii, desi "cei mai viteji si mai drepti dintre Traci", desi nu s-au predat fără luptă (ca alti Traci), au fost tousi, ndată înrobiti". Iar în paragraful 96 stă scris limpede :

"Acest popor cu credinte ciudate fu învins de către Persi, după care se alătură armatei (persane)". Iar în paragraful 118 : "El (Persanul) a devenit stăpân al tuturor Tracilor si al vecinilor nostri, Getii" (vorbeste un Scit).

 

În slujba cui a falsificat istoricul Condurachi adevărul istoric (scris negru pe alb) ? Bine, în a lui Ceausescu - dar ar fi putut să fie Dej, Stalin (sau Carol al II-lea, că tot sântem noi impartiali).

Oricum, în slujba minciunii.

Chestia asta cu "demnitatea poporului român" a preluat-o Petre Roman, în tandem cu Iliescu ; apoi acelasi demnizator al poporului român, în tandem cu Constantinescu - si nu din întâmplare, cu Zoe Petre, fiica academicianului de comică amintire.

Si să nu crezi în ereditate !

Paul Goma