Paris 15 iunie 1998

 

De ce public la-Cristoiu ?

 

Mi-au parvenit din tară câteva mormăituri, ceva reprosuri, o luare de guler, în genul : D-ta care faci pe moralistul, publici la-Cristoiu ?

Recunosc : au dreptate grijuliii mei amici. Dar dreptate si eu am. Iar aici contează si adevărul. Or ei nu-l cunosc si nu-i interesează - dacă ar fi vrut să afle dece-ul, l-ar fi întrebat pe Liviu Ioan Stoiciu cum s-a-ntâmplat de am ajuns să public la-Cristoiu

Iată cum : în ziua de 22 aprilie (1998, totusi), mi-a telefonat de la Bucuresti Liviu Ioan Stoiciu. Încă nu ne-am văzut la fată, dar am schimbat mesaje, cuvinte bune, cărti. Mi-a propus să trimit proză pentru Viata românească. Foarte bine, am să-i expediez Sabina si Roman intim - să aleagă ce crede el de cuviintă

Totodată, îmi propune să colaborez la Cotidianul

Încep să râd : Cotidianul e jurnalul lui Ratiu, eu sânt în conflict cu el din 1984, de când l-a sustinut pe "adormitul" (în sens de agent dat la fund, inactiv de decenii) Gustav Pordea (protejatul si al lui V. C Tudor); noi îl acuzasem pe Pordea de securism, pe Ratiu de impar-tialism pro-pordist

Nu mai conduce Ratiu, s-a retras, nu se mai amestecă în treburile ziarului, îmi spune L.I. Stoiciu.

Atunci eu cu cine tratez ?, întreb.

Cu mine !, răspunde spre marea mea bucurie Liviu Ioan Stoiciu.

Nu a fost nevoie de mai mult. Aveam, în sfârsit, ce-mi doream, din decembrie 1989 : o tribună de la care să mă exprim (si eu, nu ?, căci si eu, de la patusopt, care mă-ntelegi) : la România liberă nu puteam, nu eram acceptat, din principiul functionînd de la primul număr : acolo publicau marii rezistenti antibolsevici, Paler, Mărculescu, Blandiana - ba chiar si Rusan ! ; la Adevărul - Doamne-fereste ! - n-am publicat în viata mea la Scînteia (nici bătrână, nici tânără), o să mă apuc acum, la bătrânete ? La Cotidianul vechi ? - am mai spus : la-Ratiu ? La Curentul era în curs de consumare ultimul act (în fapt, prologul) : mi se propusese, în scris, colaborarea, o dată pe săptămână, trimisesem 12 texte care apăreau chenzinal (când apăreau), băgate la cosul-de-gunoi intitulat "Opinii" - si, mai grav : persoana cu care con-versam telefonic nu făcea parte din redactie ; când, în cele din urmă, i-am scris lui Uncu, cerîndu-i să-mi explice, în scris, care-i "statutul" meu (dacă există vreunul), "legătura" mi-a telefonat, explicîndu-mi că Domnu Uncu nu-mi poate răspunde, "personal", fiindcă Domnu Uncu are ceva la gât Astfel am aflat că unul dintre seniorii Curentului scrie cu gâtul, drept care am lăsat-o moartă cu acest organ al clasei-de-mijloc (?).

În al doilea rând, aveam - în sfârsit ! - o persoană cu care să mă înteleg din două cuvinte (si jumătate). Am scris, am trimis, de probă, Stoiciu mi-a telefonat : mergeau

În ziua de 9 mai am trimis ultimul din totalul de unsprezece (câte alcătuiau un ciclu). În aceiasi zi mi-a telefonat Stoiciu, anuntîndu-mă că luni, 11 mai va fi lansată noua serie a Cotidianului, în care mi se vor publica, zilnic, ale mele contributiuni

În 13 mai mi-a telefonat o cunostintă de la Bucuresti. Printre altele, mi-a comunicat :

Bine-ai făcut că l-ai ras pe Cristoiu - în ziarul lui !

N-am înteles : unde îl "răsesem" pe Cristoiu ? În care ziar ? Al cui ?

Mi-a spus : Cotidianul era condus de Cristoiu ! De unde apăruse, fiindcă Stoiciu nu-mi vorbise de el ? Am încercat să-mi exprim îndoiala : dacă în fruntea Cotidianului s-ar afla Cristoiu, ar fi admis să fie njurat" în chiar primul text al meu (îmi amintisem : îi arsesem o labă, scriind : "porcăriile lui Cristoiu" ? Să fi dispărut aluzia drăgălasă la seful ziarului ? Dar cum să verific?

Am telefonat la Bucuresti, la mătusa sotiei : are primul număr din Cotidianul ?

Cel în care scrii : "porcăriile lui Cristoiu"?, mi-a răspuns.

Stiu că multe porcării a făcut - am si scris-o ! Si iată : Cristoiu a publicat un text în care cineva a scris : "porcăriile lui Cristoiu"

Totusi : ce ghinion ! Cum telefonează Stoiciu, îi reprosez că nu mi-a spus de Cristoiu si-l anunt că nu mai public în ziarul Nu : mai corect : la-Cristoiu ! Abia găsisem unde să-mi dau si eu cu părerea (apud Manolescu, Zaciu, Dimisenii, Mihăilescu, Stefănescu : unde să înjur populatiunea pasnică), iată că nimeresc peste Cristoiu ! Aven-tura mea jurnalistică se termină înainte de a fi văzut un singur număr din noul Cotidian

Seara îmi telefonează Stoiciu. Îl iau tare : bine, dragă, de ce nu mi-ai spus că director e Cristoiu ? La care el îmi răspunde că ba mi-a spus - si ce importantă are Ba are, a continuat el. Că, din primul număr a acceptat să fie atacat ! Cine dintre directori mai face una ca asta ?

N-am stiut ce să-i răspund - habar n-am cum fac directorii de publicatie, eu am avut, la România literară, trei : Geo Dumitrescu, Breban, Ivascu - nu-mi încredintau secretele dar stiu : Breban n-ar fi admis să fie "atacat", de-o pildă Vasile Nicolescu - darmite el, însusi, coscogea seful, Nicolae al II-lea (primul, de drept, fiind Nensu) !

A rămas asa : fiindcă tot apucasem să le trimit cele unsprezece texte - să fie publicate. Dar atât. Ne oprim aici. Nu mai colaborez la

Eu nu public la-Cristoiu !, am zis, în încheierea convorbirii.

După aceea am înteles că spusesem o mare prostie : cum asa, nu public la-Cristoiu!? Dar am si publicat, până în acel moment apăruseră trei texte !

Si n-am mai trimis - o vreme Am primit reprosuri, acuzatii :

Publici la-Cristoiu, tu, care, zicea un prieten care, nu numai că publică la-Adevărul-Scînteii, dar a angajat si "dialoguri" cu tovară-sul Stănescu si cu tovarăsul Popescu (taman cel care m-a gomorrrhit pe mine, în iunie 1995, zugrăvindu-mă ca lingău al cizmelor lui Ceau-sescu), vorbindu-l de bine pe tovarăsul Vlad, generalul de Secu)!; Publici la-Cristoiu !, îmi reprosa un scriitor care publica la-Drăgan, publica la-Buzura, publica la-Plesu - iar ca Rumânul impartial, publica si la-Stănescu-Popescu-Scînteiescu ; Publici la-Cotidianul-lui-Cristoiu !, mi-o zicea de la obraz un altul care a publicat până deunăzi în Nationalul-lui-Cristoiu

Îl pui pe Plesu în aceeasi oală cu Cristoiu ? - parcă aud un glas al Europatiunii Libere.

Dacă ar fi să dau un răspuns, acesta ar suna :

Pe Plesu îl pun în aceeasi oală cu Brucan, cu Bârlădean, cu Sturdza-Voican, cu Babiucan, cu Măgurean, cu Petre Romăn, cu Buzuran - cu Iliescu cel Bălan.

Nu voi spune cu X este mai putin rău decât Y - ce să mai vorbim de Z ! - si de aceea public la-X ; cu Cristoiu nu sânt cumnat, nici prieten - nu ne cunoastem si, sânt convins : nici nu suferim din această pricină ; nici nu m-am certat cu el pentru femei, n-am împărtit cu el gamela în puscărie - însă nici cu Manolescu n-am împărtit-o ; nici cu Breban - nici chiar cu Tudoran.

La urma urmei, după cronologia mea - subiectivă, dar adevărată! - nu eu am venit, la Cotidianul, peste Cristoiu, ci Cristoiu a venit peste mine ! N-am să plec de bunăvoie, de la Cotidianul, pentru că am aflat - după aparitia a trei texte - că directorul se numeste Cristoiu.

Ba as zice ; dacă lui Cristoiu nu-i place cum scriu eu (mai ales cum o să re-scriu despre mineriada din 13-15 iunie 90) - să plece el ! Fiindcă el scrie numai despre cea din 1990 care l-a alungat pe Roman!

Nu ? Ba da.