Paris 15 iunie 1998

 

Domnule Liiceanu,

 

Se împlinesc 8 (opt) ani de la disparitia cărtii mele de mărturii despre anul 1977, Culoarea curcubeului.

O citisesi în traducerea franceză (Le Tremblement des Hommes), în timpul vizitei pe care mi-ai făcut-o la Paris, prin 1984, împreună cu Andrei Plesu, avusesesi cuvinte bune despre ea. După evenimentele din decembrie 1989, când ai devenit director al editurii Humanitas mi-ai cerut permisiunea de a o tipări.

Ai publicat-o, cu putin timp înainte de ceea ce a rămas ca Întâia Mineriadă (13-15 iunie 1990), iar primul exemplar (împreună cu celălalt volum : Gherla) mi-a parvenit prin postă în 18 iulie.

Nu mai repet, aici (în alte părti - da) "aventurile" acestei cărti (Culoarea curcubeului) care, după aparitie a dispărut din librăriile bucurestene, iar în Transilvania, în Moldova, în Banat nici nu a fost distribuită. Deasemeni nu mai repet - aici - întrebările pe care ti le pusesem, la întâlnirea de la Aix-en-Provence, din octombrie 1990, în legătură cu zvonurile din tară, dar si cu ceea ce scriau, negru pe alb, cronicarii, anume că acest volum nu se găseste pe piată (nu pentru că s-ar fi epuizat, dar nici nu apăruse în librării).

La care mi-ai răspuns că o fi "o problemă de difuzare"

Te-am crezut - si ce rău am făcut ! Vreme de multi ani ani : 1990, 1991, 1992, 1993 Apoi am aflat, din presa românească : trimisesesi la topit cărti, printre care si Culoarea curcubeului - cea care de la aparitie nu se găsea în librării : pentru că nu fusese distribuită.

Constatînd că la multele mele întrebări - scrise, prin intermediari - nu răspunzi, am publicat acea scrisoare către Liviu Antonesei, în Timpul. Replica D-tale - si, surpriză !: a Gabrielei Adamesteanu - nu a întârziat.

În loc să răspunzi, să divulgi "taina" Culorii curcubeului, D-ta (întâi în Timpul, apoi în 22), m-ai acuzat de calomnie.

Bine-bine, te-am calomniat, când te-am acuzat că ai trimis la topit cartea mea de mărturii despre Anul 1977, Culoarea curcubeului - dar care era adevărul ? Nu l-ai dezvăluit niciodată. Nu l-ai scris nici în acel text, nu l-ai spus nici mai apoi. În schimb i-ai pus pe Buduca, pe C.A. Mihăilescu, pe Pruteanu să mă atace pentru că te-as fi comparat cu Răutu !

Am mai spus, răspunzîndu-i lui Buduca : dacă aveam de gând să te compar cu cineva dintre aceia, nu m-as fi oprit la Răutu - ci la Suzana Gâdea. Să-mi pară rău că nu am făcut-o ?

Nu mă interesează prin ce mijloace, manevre, santaje i-ai câstigat de partea D-tale pe Monica Lovinescu si pe Virgil Ierunca, obligîn- du-i să opteze ! Ce tristete : Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, veghetorii est-eticei, să aleagă între porunca a 12-a ("Să nu distrugi cărti !") si un editor (distrugător de cărti). Mă interesează că astfel ai distrus si o prietenie pe care D-ta, ca "rezistent-în-munti" (la Păltinis, cu Noica, cu Plămădeală si cu alti culturalisti-curati) nu aveai cum s-o realizezi - de aceea nici n-ai respectat-o.

Acum, după opt ani, a venit momentul să spui adevărul : ce s-a întâmplat cu volumul Culorile (sic !) curcubeului, apărut la sfârsitul lunii mai 1990, la editura Humanitas ?

Stiu că îti vine greu - ai mintit o viată întreagă, n-o să înveti acum, la bătrânete să faci contrariul - dar consimte, totusi, la un efort teribil si spune, în sfârsit, adevărul :

Ce s-a întâmplat cu cartea mea, Culoarea curcubeului ?

Te asigur : nici mort n-ai să scapi de această întrebare.

Nu pentru că ar fi vorba doar de cartea mea - ci pentru că esti român, iar Românii nu au cărti. Or D-ta, om de carte si scriitor român, ai distrus cărti.

Să nu vii cu argumentul "imperativelor economice": l-ai mai folosit în "răspunsul" din revista 22. Recunoaste : risti să repeti o prostie.

Astept - cât o fi (dar va fi o asteptare activă).

Paul Goma

 

P.S. Un prieten editor îmi scrie : n România operează o prevedere economică după care trimiterea la topit a unui tiraj (se zice : stoc comercial) e interzisă ; operatiunea contabilă de scădere a valorii mărfii produse (pentru care impozitul pe profit s-a plătit la iesirea din tipografie) este imposibilă. O să vedem în curând.

P. G.