Paris 2 iulie 1998

 

2. Arhiva Uniunii Scriitorilor.

 

Stiu că periodicele Uniunii Scriitorilor, mai cu seamă România literară, au publicat documente din arhive - relative la "evenimente din trecut(ul destul de) îndepărtat", din literatura română, desemeni legate de evenimente contemporane, însă petrecute la altii, de pildă la rusi : îmi amintesc de procesele verbale ale unor sedinte de excludere - printre cei dati-afară fiind si Soljenitîn.

Nu am stire să se fi dat publicitătii în România literară, organ al Uniunii Scriitorilor din România a procesului verbal al excluderii mele din aprilie 1977. Desigur, afirmatia aceasta este sub rezervă : eu, in-teresatul, nu am aflat ca un astfel de document să fi fost reprodus, asa cum s-ar fi cuvenit.

Pentru că tot am adus vorba de arhivele Uniunii Scriitorilor din România, îi propun lui Laurentiu Ulici ca, în loc să mă tot invite la "congrese ale scriitorilor din diaspora" (si ce-ar fi dacă scriitorii români ar învăta româneste ?) - să înceapă prin a face ceea ce trebuia să facă de când a preluat sefia Uniunii Scriitorilor : lumină în Pivnita Scriitorilor.

În ceea ce mă priveste, cer să se facă publice documente legate de următoarele evenimente :

1. Sedinta de partid a U. S. din RSR consecutivă invadării Cehoslovaciei (august 1968). Reamintesc : atunci au fost dezbătute cererile a cinci (numai ?) scriitori de a fi primiti în PCR, astfel să aibă dreptul de a intra în Brigăzile Patriotice si de a primi arme împotriva rusilor. Postulantii erau (după câte îmi amintesc) : 1. Mariana Costescu, 2. Aurel Dragos Munteanu, 3. Paul Schuster, 4. Adrian Păunescu, 5. Alexandru Ivasiuc, 6. Paul Goma.

Este imperios necesar (necesitatea datează din ianuarie 1990, de sub presedintia lui Mircea Dinescu) să se afle, potrivit documentelor, ce s-a petrecut atunci, cine a fost implicat si ce a făcut-spus fiecare. Prea multe "variante" ale întâmplării au fost avansate, prea multe ne-adevăruri au fost afirmate cu tărie. Atât scriitorii, cât si cititorii au dreptul să cunoască adevărul. Nu este vorba, în această tăcere, doar de o "uitare" nevinovată din partea Uniunii Scriitorilor, ci de una intentio-nată. Astept să fiu desmintit, prin publicarea integrală a documentelor legate de primirea în partid, în 24 (?) august 1968 a celor sase (să fi fost mai multi ?) scriitori ;

2. Cer să se dea publicitătii dosarul interzicerii mele de a mai publica - începînd din martie-aprilie 1970 - de a se scrie despre mine, de a mi se pomeni numele, de a putea face traduceri (victime: si sotia si socrul meu, traducători diplomati). Eu,"interesatul", nu cunosc - în afara efectelor (interzicerea care a făcut din mine scriitorul cu cel mai îndelungat stagiu de tăcere-fortată în propria-mi tară - pe timpul lui Ceausescu : sapte ani si opt luni) decât "impresiile" redactorilor editurii Cartea românească : Al. Paleologu, Mircea Ciobanu, Geta Dimisianu, Magdalena Bedrosian-Popescu si Dumitru Tepeneag. Anume : romanul Usa noastră cea de toate zilele, predat spre publicare, ar fi "continut" aluzii-dusmănoase la adresa lui Ceausescu si a sotiei sale - acuzatie formulată de Al. Ivasiuc, desmintită doar de Al. Paleologu, însă luată în seamă de Mihai Gafita si de Marin Preda. Acesta din urmă, ca director, a hotărît respingerea manuscrisului.

A trecut (din 1970, de la interzicere) aproape un sfert de secol, până să aflu, din volumul Confesiuni violente (1994, ed. Du Style - vezi pagina 199) de Nicolae Breban varianta Ivasiuc a "culpei" - anume : Elena Ceausescu, în campanie de colectivizare, a ajuns într-un sat unde un tăran, ca să nu "adere", s-a prefăcut mort, Ceauseasca i-a tras o palmă, mortul a sărit în picioare Această întâmplare - relatează Breban (după relatarea lui Ivasiuc) - ar fi fost povestită de Tita Chiper, iar eu (Goma) o băgasem în carte ! Fireste, ajungînd aici, prietenul si colegul de puscărie Sasa Ivasiuc s-a pornit într-o diatribă violentă împotriva lui Goma cel care introdusese într-o carte o anecdotă - astfel periclitînd libertatea sotiei sale, Tita !

Or, nu se află în Usa - nici în vreo altă carte a mea - o scenă care să aducă, măcar pe departe cu cea povestită de Tita Chiper (mortul pălmuit de Ceauseasca).

Asadar : Ivasiuc - acuzatorul principal - nu citise cartea (altfel ar fi observat că nu exista vreun mort trezit de palma Ceauseascăi) - dar a cerut respingerea manuscrisului (un eufemism, desigur) ; Gafita - a citit (cum să nu citească, el ?), însă a consimtit la "varianta Ivasiuc"; Marin Preda - a citit si el manuscrisul - mi-a comunicat :

N-o fi adevărat (sic) dar, din moment ce s-a lansat un asemenea zvon, nu ai cum să-l combati - deci îti retragi cartea de la noi

Reamintesc : toti redactorii erau în cunostintă de cauză (citiseră textul, în urma dispozitiei lui Marin Preda, speriat de scandalul provocat de Ivasiuc, pe coridoarele editurii - atunci în localul de pe Ana Ipătescu) ; dintre acestia doar Al. Paleologu a contestat "ivasiuca variantă.

În curând se vor împlini 30 de ani de-atunci. Am dreptul să aflu care a fost adevărul - cu ce alte "motivatii" fusesem interzis de a mai publica si cine dintre colegi (si prieteni) a dat o pustie de mână de ajutor în această actiune de purificare a breslei;

3. Am dreptul de a afla motivele pentru care, în aprilie-mai 1972, fără a fi făcut cerere (decât pentru călătorie în URSS - respinsă categoric de Hobană), mi s-a cvasi-impus pasaport pentru Occident, cu tot cu nevastă si cu sfatul prietenesc de a mă face uitat pe-acolo.

Cer să fie făcute publice documentele referitoare la acest episod straniu ;

4. Să se dea publicitătii documentele referitoare la campania de presă organizată împotriva noastră, a scriitorilor implicati în miscarea pentru drepturile omului din februarie-mai 1977. Se stie că "adunătorii de înfierări" erau Ivascu si Virgil Teodorescu - si mai cine ? Si cine dintre scriitorii solicitati să condamne a refuzat să o facă (Mircea Iorgulescu a fost unul dintre ei - cine a mai declinat "invitatia" ?);

5. Cer să se dea publicitătii toate documentele referitoare la excluderea mea din Uniunea Scriitorilor - în luna aprilie 1977, pe când mă aflam în închisoare. Atunci am fost dat afară nominal - nominal am asteptat să fiu reprimit după decembrie 1989 ;

6. În sfârsit trebuie să aflu - să afle si cititorii scriitorilor în chestiune : după decembrie 1989, cine din conducerea Uniunii Scriitorilor si cu ce argumente s-a opus re-primirii nominale a scriitorilor exilati - ce fuseseră exclusi pe timpul lui Ceausescu. Cer să se comunice dacă numai Uniunea Scriitorilor a fost implicată în acest refuz, numai anume persoane din conducerea ei - si care anume - ori si Ministerul Culturii, si alte ministere si comitii.

Eu, ca victimă, am dreptul inalienabil să aflu adevărul.

Uniunea Scriitorilor are obligatia să-l facă public - doar n-o să astepte să mor, ca să mi-l comunice postum.