Paris 3 iunie 1998

 

3. Arhivele ambasadelor

 

Dacă tot am pornit la deschiderea si scotocirea arhivelor, în modul cel mai firesc trecem la cele păstrate în ambasadele României comuniste de alaltăieri, de ieri, de azi (Dej, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu).

Nimic nu s-a schimbat de pe timpul Tătucului Stalin în filialele MAI de pe solul tărilor capitaliste. Repet, pentru Andrei Plesu : atâta vreme cât Constantinescu va rămâne presedinte al României, Ministerul de Externe va fi, în continuare, ce a fost : partea externă (cum ar veni : aia cu pozitie-frumoasă-vedere-la-stradă) a Ministerului de Interne. Schimbarea unor persoane - ministri, ambasadori, sefi de centre culturale - nu va face decât să perpetueze linia politică a Minis-terului de Interne - cu aportul "curat, al oamenilor de bine". Cine vrea să afle cum au stat treburile după decembrie 1989, să-l întrebe pe Al. Paleologu : chiar dacă ambasadorul încearcă să o tragă pe dreapta, masina statului structural comunist (dacă spun : totalitar, nu comit un pleonasm) o tine drept înainte, nesinchisindu-se - ba chiar, potrivit învătământului de partid, "roata (ei) strivindu-i pe cei ce se opun".

 

Încă o dată, ca să devină limpede si pentru Corpul de Balet "Dilema Optimistă (fostă oarescum melancolică între mineriada din 1991 si numirea lui Plesu ministru de externe al lui Petre Roman) : atâta vreme cât presedintele României va ajunge - apoi rămâne - la putere cu "ajutorul" lui Petre Roman, carevasăzică : MAI, oricâte zugrăveli ale fatadei vor fi operate, esenta (interiorul exteriorului) va rămâne aceeasi. Si desi exilatii constituie o minoritate si nu le face plăcere (dar deloc !) - trebuie să li se spună, să li se repete - nu ca să înteleagă (stiu ei foarte bine cum stau treburile - dar au obosit, au îmbătrânit, li s-au strâmbat picioarele) : la Paris, pe rue de lExposi-tion, sarmalele-tuica-Mioritza sunt riguros aceleasi, acum, cu-Ciausu, ca si cu-Cicio Pop, cu-Aninoiu, cu-Gigea (dacă Eternitatea s-a născut la sat, Securitatea-i eternă prin "diplomatie") ; serviciile aduse comunismului la Centrul Cultural de la Paris, de Ion Pop au fost strict identice cu ale lui Virgil Tănase, cu ale lui Vasile Igna ori cu ale viitoarei Gabriela Adamesteanu - adevărat : între prietenul nostru Tănase si prietena lor, Adamesteanu, prietenul meu Tepeneag îl preferă pe cel mai bun prieten al său : Dumitru Tepeneag.

Multe lucruri bune a adus revolutiunea la români ; libertatea opiniei, a presei, a călătoriei, a intreprinderii individuale, însă printre cele rele : a făcut ca trei sferturi din exilatii anticomunisti activi (care manifestau în fata Ambasadei, strigînd pe timpul lui Ceausescu : Jos comunismul !, Jos Ceausescu !), pe al lui Iliescu, obositi, murmurînd : Jos Petre Roman ! - după care au depus armele: din stradă au trecut în curte ; din curte, în "saloanele" ambasadei. Si ce mai contează că după aceea povesteau, cu greată, cum au întâlnit (înăuntru) aceleasi moace de securisti pe care, înainte, le doar întrezăriseră fotografiindu-ne. Rubiconul (ca să-i trag si eu o trimitere înalt culturală, precum însusi Paler) fusese trecut. Pragul acela este, în continuare, o frontieră între noi si ei. Or Matei Cazacu, sotii Stolojan erau de-ai nostri ; prefăcîndu-se în navetisti harnici "peste prag", au devenit de-ai lor.

 

Fireste : ard de curiozitate să aflu ce se ascunde în arhivele ambasadelor României din tările occidentale. În ce problemă ?, ca să-l citez pe nemuritorul Brucan. În următoarele probleme - acum m-am autocitat :

1. Vreau să stiu tot ce stiu arhivele despre Gustav Pordea, agent de influentă, fost deputat european al cărui scaun în Parlamentul de la Strasbourg, pe lista lui Le Pen, a fost plătit cu o jumătate de milion de dolari înmânati de înaltul ofiter de Securitate Costel Mitran, la Viena, în 1984. Curiozitatea mă roade, fiindcă vreau să aflu de ce l-a apărat (încă în Săptămîna din 10 ianuarie 1986) numitul V.C. Tudor, scrib de sec si de partid, doar Gustav Pordea era un, ca să zic asa, exilat anticomunist, nu ? ;

2. Vreau să stiu ce stiu arhivele ambasadelor din Roma, Paris, Londra, Viena despre El, Thracul Întâiul, Doctorul Inginerul I.C. Drăgan - doar si el era un, vorba lui Breban : fugit - nu ?, un anticomunist feroce, nu ? Nu mă interesează ce "convorbea" el cu Ceausescu (ce să convorbearisească doi sfertodocsi ?), ci sucursalele editurilor Nagard (Dragan, citit de-a-n curulea) la care au asudat din greu, cazarmic Traian Filip, Mihai Pelin si - si mai cine, în afară de Michael C. Titus, alt "exilat" de la Londra ? Vreau să aflu conditiile în care a fost comandată de Securitate brosura România sub presiune, în franceză si în engleză ; cum a avut Drăgan acces la Arhivele Securitătii (în 1980!), de unde a extras si reprodus o foaie de punere sub urmărire, de către Sigurantă, în 1943, a adolescentului membru al F.D.C., Calciu Gheorghe ?; să aflu în ce termeni a fost purtată "convorbirea" dintre Michael C. Titus, emisarul lui Drăgan si scriitorul de epigrame Mircea Ionescu-Quintus - si dacă acesta din urmă a spus porcării despre cartea mea Gherla din convingere de turnător înnăscut, ori din constrângere de informator (făcut) - cum l-a apărat si pe el, ca funia pe spânzurat, apărătorul tuturor auxiliarilor Securitătii, inevitabilul paznicul la poarta Organului, inconturnabilul V.C. Tudor ;

3. Vreau să stiu - din arhivele ambasadelor române din occident - cine, cum a pus la cale atentatele cu bombe ascunse în cărti (expediate de la Madrid, în 1981), ce i-au rănit pe Nicolae Penescu, pe Serban Orescu si m-a ratat pe mine. Trebuie să aflu : numele si gradul si functia initiatorului, a aprobatorului, a executantilor. Deasemeni este imperios necesar să fiu informat de unde sunt nativi, cine le sunt părintii, cum se numesc si ce fac si unde copiii, nepotii, strănepotii - cu adresele lor, exacte. Nu ca să-i pedepsesc, fiindcă eu nu sânt ca ei - cipentru ca ei să stie că eu stiu si că spun în gura mare cine a fost, ce si cum a făcut tatăl ori fratele ori sotul ori fiul lor cel "patriot", în Securitatea national-teroristă si anti-românească ;

4. Vreau să stiu, am acest drept pe care nimeni si nimic nu-l poate aboli, prescrie, amnistia : numele, adresa, datele de familie ale celor care au pus la cale, în 6 martie (!?) 1978, la Paris, uciderea (prin otrăvire) a fiului meu Filip, în vârstă de doi ani si patru luni ;

5. Cer să mi se comunice toate datele privitoare la initiatorii si la executorii, la Paris, în 1980, a tentativei de răpire de la grădinta de copii (école maternelle de pe rue Manin, din arondismentul 19) a fiului meu, în vârstă de cinci ani. Încercarea nu a reusit, dar se stie : "persoana" care s-a prezentat la poarta scolii, pretinzînd că este o prietenă a părintilor, deci să i se încredinteze copilul era "o doamnă îmbră-cată în rosu" (sic). Vreau să stiu cine este si unde locuieste - cine i-i sot, tată, mamă, soră - dar mai ales copil, ca să dezleg enigma de pură zoologie : cum de o femelă, acea fiintă care naste pui vii si-i hrăneste cu lapte este în stare să răpească si să suprime un alt pui viu, al altei femele;

6. Fireste, vreau să stiu adevărul -adevărat - "din gura arhivelor", ceea ce până acum cunosteam doar din povestile lui Hirsch-Haiducu-Visan-Forrestier, securistul trimis să mă otrăvească, însă care s-a predat serviciilor secrete franceze ("LAffaire Tanase-Goma"). Mai ales dacă "prietenul" meu generalul Plesită, seful Securitătii (si prietenul lui Breban si al lui Caramitru), a fost amestecat - ca să cer judecarea lui pentru premeditare, incitare, complicitate la crimă de omor ;

7. În fine, sânt curios ca o maimută : câte cadavre se vor fi aflînd îngropate în grădina ambasadei de pe rue de lExposition ? Optsprezece ? Sau numai saptesprezece - dintre care sase femei? Am dreptul să aflu : ce s-a întâmplat cu securistul care pesemne avea de gând să se predea francezilor, însă tovarăsii lui de saibă l-au lichidat într-un mod dintre cele mai neprofesioniste ; l-au înjunghiat pe la spate, în chiar momentul în care deschisese o fereastră spre Avenue Bosquet. Întrebat de jurnalisti ce hram poartă mortul de sub fereastra Excelentei sale, tovarăsul ambsador, "diplomatul" Cicio Pop (sau Aninoiu sau Gigea ?, ce contează, putea fi si Ciausu, acelasi grad poartă - oricum, unul mult mai mic decât "soferul") a răspuns că, într-adevăr, un functionar, suferind de o gravă depresiune nervoasă - /căci/ îl lăsase nevasta - el /căci/ s-a sinucis. Presa capitalistă nu s-a sfiit să glumească pe seama tragediei : depresivul părăsit, deschisese fereastra, îsi înfipsese un cutit între omoplati, după care se azvârlise-n gol

Ei : care-i adevărul ? Să fi fost cutitul unul de bucătărie - ori altul ?; depresivul fusese părăsit de o nevastă - ori de mai multe ?; să fi avut el de gând (căci) să-si părăsească familia ?

 

Fireste, aceste fierbinti-dorinti nu le adresez lui Andrei Plesu : el n-a stiut niciodată nimic, nu stie - si nici chef nu are să stie, el fiind, după modelul institutiei, exteriorul-interiorului (i se mai zice : externul Ministerului Afacerilor Interne).

Fireste, această somatiune este adresată lui Astalos : el are, sub dosărasul continînd statutele partidului National (când esti prieten cu Corneliu Coposu, ceva-ceva tot se ia, în timpul îmbrătisării), dosarele cele multe, groase si rău-mirositoare ale criminalului organ : Securitatea.

Dacă n-am să obtin audientă la creatorul Constantinescului-la-român, am să rog pe cineva să intervină la altcineva care să pună o pilă pe lângă alt-altcineva, un coleg de comentatorìe politico-europlibrică al Hurezeanului, băiatul Blandienei, el întretinînd excelente relatii - ca între ei, Ardelenii - cu măgurenitatea tricoloră.

Dovadă : de la o vreme vorbeste direct, nemediat - în locul Presedintelui.