(BUTELII ARUNCATE ÎN MARE)

 

2 0 0 0

 


 

O AGENDA LITERARA

 

Paris, 1 februarie 2000

 

Am primit un colet din România. Cum n-am fost atent la expeditor, când l-am deschis, am fost surprins : Fundatia Culturalà România, Ea Însàsi îmi trimisese o agendà din musama veritabilà, roscatìe, cu litere si coltare de aur

Mi-am zis cà o fi o agendà obisnuità - mai ales cà pe copertà scrie: 2000. M-am înselat : agenda nu este una obisnuità, ci alta, specialà : "5+366 scriitori români" - cincii prezenti doar prin fotografii : Eminescu, Creangà, Slavici, Caragiale, Maiorescu, iar restul

Mi-am zis apoi cà, fiind o agendà - cum ar veni : un calendar, voi fi de gàsit (dacà nu m-ar fi inclus, nu mi-ar fi trimis agenda, nu ?), la 2 octombrie, ziua de nastere a mea Nu m-am gàsit acolo. Atunci am constatat : Nu m-au inclus

Mà înselasem încà o datà - a câta oarà ?

Am bàgat de seamà o ordine alfabeticà. De astà datà nu m-am mai înselat (era si timpul) ; figuram la G, între Golopentia si Grigorescu.

Am priceput : fiecàruia din cei 366 de scriitori cuprinsi i s-a rezervat o paginà, echivalînd cu o zi (la ceva tot a fost bunà, agenda : am aflat din ea cà anul acesta are un februarie de 29 zile).

Eu sânt de gàsit la 28 mai ; într-o duminicà. Pagina este împàrtità în douà, pe lung : superioarele trei cincimi sunt rezervate notàrilor viitoare ; inferioarele douà au, în centru, fotografia agendatului, în stânga o notità indicînd "specialitatea" si o bibliografie (foarte) selectivà. Urmeazà un citat din un critic - la mine: un fragment din articolul lui Ion Simut pentru Dictionarul Scriitorilor Români - editat tot de FCR. Partea dreaptà este consacratà echivalàrii într-un fel de englezà a notei si a citatului.

Sânt prezentat ca : "prozator, memorialist si publicist". Nimic de obiectat la "restrângerea" activitàtilor mele (desi am fost si trompetist si fotografist, si zugràvist si, desigur, înjuràtorist nationale). Treburile se complicà la rezumatul bibliografiei : pe de o parte, fiindcà dà titlurile frantuzesti si românesti a douà volume - drept care reiese cà ar fi douà càrti diferite : Elles étaient quatre si Ura noastrà cea de toate zilele- neadevàrat: ambele fac o singurà carte : Usa (nu Ura) noastrà cea de toate zilele. Acelasi lucru si la : Les chiens de mort si Patimile dupà Pitesti. Sà nu fiu consolat cà mi s-au pus cu douà titluri mai mult decât merit, nu asta mà intereseazà (am destule volume scrise), ci lucrul fàcut de mântuialà ; la foarte futuimàsa.

Am tot càutat vinovatul/vinovatii de aceastà treabà de mare rusine. N-am gàsit nicàiri vreo indicatie din care as putea întelege cine este redactorul, màcar îngrijitorul volumului (càci volum esti si în agendà te vei întoarce). Aflu cà Fundatia Culturalà Cândìa are un presedinte : Buzura, doi vicepresedinti: Mircea Anghelescu, Ion Ungureanu, o secretarà : Angela Martin, un director pentru progra-mele internationale : Catrinel Plesu, un director pentru relatiile cu presa : Cipriana Petre. Nici la sfârsitul obiectului nu este divulgat redactorul. Drept care sânt îndreptàtit sà-i consider autori pe toti cei însirati mai sus - în frunte cu prezidentul.

Opera lor (colectivà), acest mini-dictionar al literaturii este o imensà porcàrie. Si nu prin intentie, prin program - ca sinistrul Dictionar de literaturà românà coordonat de Pàcurariu, apàrut în 1979, la Univers, din care erau exlusi cei care nu se aflau în gratiile gàstii lui Romul Munteanu si a lui Marcea, în care erau introdusi pe dindos tot felul de activeti Bàlàieti si tovàràsoi Bucuroi - ci prin însàsi realizarea : stràlucità dovadà de neprofesionism, uimitoare la un organism de diversiune nationalà (si internationalà, ca sà n-o uitàm pe Catrinel Plesu) ca FCR si al sàu nesovàielnic organ Dilema.

Cu ce sà încep ? Cu începutul :

Nu stiu si nu mà intereseazà în care alte culturi vor fi întâlnit culturalistii de pe Aleea Alexandru formula agendà-minidictionar de literaturà, dar ideea este idioatà. Fiindcà dacà a devenit acceptabil arbitrarul : "100 (sau 120, sau 222) scriitori" - pe care si-l asumà un autor ori un coordonator - greu de acceptat Patul lui Procust al celor 356 nume câte zile sunt în an : treabà farfuridicà, curajos-anonimà.

Câte un scriitor pentru fiecare zi de preste an ? Dar asta este o "vedere" de cretin, de analfabet. Bine : de infantil. Am mai auzit de "calendar de scriitori", dar acea solutie era cinstità în limitarea ei, intentia fiindu-i sà-facà-frumos, nu corect, informatia de istorie literarà fiind subordonatà celeilalte, generale - de agendà. Mai existà - a fost si la noi, în România - formula Almanahului literar, gândit si realizat ca volum cu aparitie anualà, nu catalog - si acela incomplet si ràu fàcut.

Tot la FCR au apàrut primele douà volume din Dictionarul Scriitorilor Români, coordonat de M. Zaciu. Solutia cea mai putin rea de a da o imagine a literaturii române (fireste, cu scàpàrile, omisiunile-abuzurile ei). Deci Fundatia posedà întregul material documentar si, dacà prin, de-o pildà, Angela Martin ar fi fàcut apel la doi studenti din anul I de la Litere si le-ar fi cerut sà redacteze mini-bio-bibliografii, rezumate din DSR, însotite de câte un citat reprezentativ - rezultatul ar fi fost mult mai onest ; oricum, infinit mai corect.

Pentru cà ceea ce oferà Agenda Fundatiei Culturale este un spectacol lamentabil de amatorism violent, de nepàsàtorism agresiv - si beat : ai zice cà "autorii" s-au trezit aflati în treabà pe la ceasurile patru dimineta dintr-un Întâi Ianuarie abundent stropit.

 

Ca la orice dictionar se pot discuta "introducerile" si "exclu- derile". Sà nu mi se spunà cà numàrul "scaunelor" fiind limitat (de numàrul zilelor din an), nu se puteau acorda mai multe locuri. Nu sânt, din principiu, de acord cu propria-mi propunere, dar risc sà o fac cunoscutà : dintre exilati i-as fi introdus (corect : nu i-as fi exclus) pe Rodica Iulian, pe Ivànceanu, pe Ion Omescu, pe Oana Orlea, pe Alexandru Papilian, pe Horia Stamatu, pe Virgil Tànase - poate cineva jura cu mâna pe inimà cà fiecare din acestia este mai putin scriitor decât tovaràsul Sàraru ?; decât tovàràsica Firan ?

Iar dacà as fi silit sà renunt la altii, deja bàgati, cu inima frântà as renunta la :

- George Banu - de ce ? Fiindcà, potrivit indicatiei "critic teatral", el nu intrà în categoria scriitor - adicà de producàtor de texte (de teatru), ci în aceea de comentator. Altfel, de ce n-ar fi intrat si Valentin Silvestru, cel de tristà amintire ?; si Iosif Sava, de înveselitoare suvenire ? Bine, bine, George Banu este o persoanà extrem de simpaticà, participà cu drag si cu avânt la toate manifestatiunile culturaliste ale Ambasadei Securitàtii de la Paris, ca apropiat colaborator al Fundatiei Colaborationiste "România" - dar de aici pânà la a-l unge "scriitor" calea este lungà ;

- Carmen Firan - toatà lumea stie cine este, si în sine si ce/pe cine reprezintà ea în America - dealtfel Andrei Codrescu, din iutealà de condei si nebàgare de seamà o deconspirà astfel:

"Scrierea ei despre Lumea Nouà nu se suprapune peste scrierile despre Lumea Veche - pe care o cunoaste adânc si în profunzime ; ea este o scufundare care invità limba sà-i urmeze. Si aceasta o urmeazà, cu sigurantà. Carmen la New York, precum Lorca la New York, este si tonicà si necesarà".

Un mod cu totul si cu totul hopuros de a produce, într-o aproximativà românà, vorbe-vorbe-vorbe. Emigrantul Codrescu nu stie (nici nu vrea sà afle) cà Românii ajunsi în America se împart în trei categorii distincte ; a. refugiati din pricina comunismului ; b. emigranti (ca el - preponderent evrei, ce aleserà libertatea Occidentului via Israel) - si c. trimisi. Acestia din urmà pot fi bursieri, sau ca Carmen (ofonie admisà) Lorca de pe Calea Rahovei, în misie de dezinformare ;

- Gabriel Gafita : într-o situatie ca cea din Agendà, cu "scaune" numerotate, bunul-simt cerea ca Gafita sà libereze locul abuziv ocupat - dealtfel activitatea sa de càpàtâi este aceea de traducàtor. Traducàtori au fost si Arghezi si Blaga si Ion Barbu si Ion Vinea, cu deosebirea cà ei nu au lucrat pentru Exteriorul Ministerului de Interne - unica justificare a prezentei lui Gabriel Gafita într-o Istorie literarà :

- Sàraru - aparitia lui nu se explicà decât prin faptul cà este prezentat de raportorul Sàptàmânii, în special, în general al Securitàtii, pe numele sài neconspirativ : Marian Popa - în acest caz, de ce nu vor fi fost infiltrati si Traian Filip si Hobana de ce n-a fost bàgat (sic!) si Mihai Pelin - doar si ei sunt scriitori MAI cinstiti ?

Dacà numàrul celor propusi a fi (re)introdusi depàseste cu doar unu pe cel al scosilor, sà fiu exclus si eu - am obisnuinta expulzàrilor si nu mor de dorinta de a "face parte".

Cu totul în treacàt : nu stiam cà Nicolae Balotà este si "poet".

Apoi : gàsesc si urât si gresit rezultatul feminizàrii, în româneste, a unor îndeletniciri literare - iatà cum este prezentatà Simona Popescu:

"Poetà, prozatoare, eseistà".

Nu este deloc un semn de machism pretentia de a ràmâne la masculin pentru poet, prozator, romancier, eseist - cu atât mai vârtos cu cât de pildà Dana Dumitriu este "critic literar" (si nu criticà literarà) iar Zoe Dumitrescu-Busulenga : "critic, istoric literar, comparatist". Si Monica Lovinescu este definità drept : "critic literar, eseist si traducàtor", iar Viola Vancea : "Poet si eseist".

Existà forme feminine extrem de urâte, de-a dreptul triviale: "procuroare", "avocatà", "ministrà", "adjunctà" - ce sà mai spun de : "sculptorità" - chiar dacà "pictorità" s-a înràdàcinat (de ce ?: fiindcà a picta este o treabà delicatà, femininà, însà a sculpta apare ca una bàrbàteascà). A o prezenta pe Ileana Màlàncioiu : "poetà si eseistà" vàdeste, pe lângà lipsà de simt al limbii române, lipsà de respect, atât fatà de poezie, cât si fatà de femeie. Mà întreb cum i-ar fi zis Fundationistii Luciei Demetrius (care lipseste din selectia Agendei) : dramaturgà ? de ce nu : ar fi sunat în spiritul limbii române si în a istoriei literare practicatà de Fundatia Cîndea-Iliescu-Buzura.

Sà se înteleagà cà existà douà categorii de femei scriitor ? Sau cà existà douà categorii de femei redactor de note bio-bibliografice ?

 

Iatà-ne în fata altei probleme pe care Fundatia Aleii Alexandru este incapabilà sà o rezolve : pseudonimatul.

Citàm din DEX : "PSEUDONIM (). Nume creat sau adoptat sub care cineva îsi ascunde adevàrata identitate (subl. mea, P.G.), folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice, etc".

Din inconsecventà structuralà, unor autori (Arghezi, Bacovia, I. Barbu, Bàiesu, Blandiana, Caraion, Cosasu, Ierunca, Vladimir Streinu, etc) li sà dà pseudonimul si numele adevàrat - sub forma: "Vladimir STREINU, Pseudonimul lui Nicolae Iordache"), altora nu li se dà adevàratul nume : Radu F. Alexandru, Io(a)n Alexandru, Mircea Ciobanu, Crohmàlniceanu,, Doinas, Norman Manea, Lucian Raicu - desi i se dà fratelui sàu, Virgil Duda - Emil Manu, Mugur, Ornea, Sasa Panà, Marta Petreu, Sebastian, Andrei Codrescu, Radu Tudoran, Vinea ; la Vintilà Horia (numai la el) scrie : "Nàscut Caftangioglu", iar la doi scriitori (adevàrat, femei) se mentioneazà, nu adevàratul nume (de nastere), ci acela de càsàtorie. Astfel Ioana Ieronim devine "pseudonimul Ioanei Brândus", desi adevàratul sàu nume (de nastere) este : Moroiu, iar când a debutat se numea, dupà primul sot : Popescu; Nora Iuga nu este "pseudonimul Elenorei Almosnino" (nume de càsàtorie), ci al Eleonorei Iuga, dupà tatà.

 

Am uitat sà spun : Agenda are o hârtie oribilà : cenusie, degajînd un miros puturos, gretos de clor si de sulf. Trebuie sà te speli pe mâini dupà fiecare atingere cu "obiectul" produs de Buzura : ai zice cà mai tràieste "unchiul" literaturii curajoase, rezistente : Gogu Ràdulescu

În schimb (sic) are coltare de tinichea daurità.

P.S. La Titus Popovici nu este consemnatà data mortii. Sà fie el etern, ca Stràinul, ca Puterea si Adevàrul ? Sà-si fi bàgat coada tàrànistul-pecerist din neagrà ilegalitate Alex Stefànescu zis Costache?


Înapoi la sumarul scrisorilor
La prima pagina


Index2000 LinkExchange