Fratii Brega ii gasisiti aici!
          NICOLAE  ESINENCU,   Groapa
 

    De fapt traim
    Intr-o groapa globala.

    In stinga- perete.
    In dreapta- perete.
    In fata- perete.
    In spate- perete.
    Sub picioare- perete.

    Nu avem decit sa sarim
    In sus,
    Cocoseste.

    Sai in sus.
    Tragi un git de aer
    Si cazi pe fundul gropii.
    Daca mai sari- mai respiri.
    Daca mu mai sari- nu mai respiri.

    Sai!
    Sariti!

    Si nu uitati,
    Care sare mai sus
    Mai mult aer respira!
 
 

                                             GEORGE  BACOVIA,  Liceu,- cimitir...

 

     Liceu,- cimitir

Al tineretii mele-
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu,- cimitir
Al tineretii mele!
-Liceu,- cimitir
Cu lungi coridoare-
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreau-
Liceu,- cimitir
Cu lungi coridoare...
-Liceu,- cimitir
Al tineretii mele-
In lume m-ai dat
In viltorile grele.
Atit de blazat...
Liceu,-cimitir
Al tineretii mele!
NICOLAE  LABIS,  Moartea caprioarei
Seceta a ucis orice boare de vint.
Soarele s-a topit si a curs pe pamint.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fintina namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tirsuri,
Si brazii ma zgirie, rai si uscati.
Pornim amindoi vinatoarea de capre,
Vinatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Timpla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa, straina si grea.
***
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge singe si pieptul mi-i rosu, de parca
Miinile pline de singe pe piept mi le-am sters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!
Ea s-arata saltind si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.
Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires.
Vai cum doream ca pentru-intiia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!
Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, stirnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
***
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cind tata
Mi-a suierat cu bucurie:- Avem carne!
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
 Cind viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sint desarte,
Cind sorumea-i flaminda, bolnava si pe moarte.
Pe-o nara pusca tatii csoate fum.
Vai, fara vint alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cit de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in miini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea...
Tu, iarta-ma, fecioara- tu, caprioara mea!
 Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adinc!
Pling. Ce gindeste tata? Maninc si pling. Maninc!
HOME