locatie articol

Articol publicat in Romania Literara

 

Gaura din arhive
Arhiva Uniunii Scriitorilor

Stiu ca periodicele Uniunii Scriitorilor mai cu seama Romania literara, au publicat documente din arhive - relative la "evenimente din trecut(ul destul de) indepartat", din literatura romana, de asemenea legate de evenimente contemporane, insa petrecute la altii, de pilda, la rusi: imi amintesc, de procesele-verbale ale unor sedinte de excludere - printre cei dati afara fiind si Soljenitin.

Nu am stire sa se fi dat publicitatii in Romania literara, organ al Uniunii Scriitorilor din Romania a procesului-verbal al excluderii mele din aprilie 1977. Desigur, afirmatia aceasta este sub rezerva: eu, interesatul, nu am aflat ca un astfel de document sa fi fost reprodus, asa cum s-ar fi cuvenit.

Pentru ca tot am adus vorba de arhivele Uniunii Scriitorilor din Romania, ii propun lui Laurentiu Ulici ca, in loc sa ma tot invite la "congrese ale scriitorilor din diaspora" (si ce-ar fi daca scriitorii romani ar invata romaneste?) - sa inceapa prin a face ceea ce trebuia sa faca de cand a preluat sefia Uniunii Scriitorilor: lumina in Pivnita Scriitorilor.

In ceea ce ma priveste, cer sa fie facute publice documente legate de urmatoarele evenimente:

1. Sedinta de partid a U.S. din RSR consecutiva invadarii Cehoslovaciei (august 1968). Reamintesc: atunci au fost dezbatute cererile a cinci (numai?) scriitori de a fi primiti in PCR, astfel sa aiba dreptul de a intra in Brigazile Patriotice si de a primi arme impotriva rusilor. Postulantii erau (dupa cate imi amintesc): 1. Mariana Costescu,
2. Aurel Dragos Munteanu, 3. Paul Schuster, 4. Adrian Paunescu, 5. Alexandru Ivasiuc, 6. Paul Goma.
Este imperios necesar (necesitatea dateaza din ianuarie 1990, de sub presedintia lui Mircea Dinescu) sa se afle, potrivit documentelor, ce s-a petrecut atunci, cine a fost implicat si ce a facut-spus fiecare. Prea multe "variante" ale intamplarii au fost avansate, prea multe neadevaruri au fost afirmate cu tarie. Atat scriitorii, cat si cititorii au dreptul sa cunoasca adevarul. Nu este vorba, in aceasta tacere, doar de o "uitare" nevinovata din partea Uniunii Scriitorilor, ci de una intentionata. Astept sa fiu desmintit, prin publicarea integrala a documentelor legate de primirea in partid, in 24(?) august 1968 a celor sase (sa fi fost mai multi?) scriitori;
2. Cer sa se dea publicitatii dosarul interzicerii mele de a mai publica - incepand din martie-aprilie 1970 - de a se scrie despre mine, de a mi se pomeni numele, de a putea face traduceri (victime: si sotia si socrul meu, traducatori diplomati). Eu, "interesatul", nu cunosc - in afara efectelor (interzicerea care a facut din mine scriitorul cu cel mai indelungat stagiu de... tacere-fortata in propria-mi tara - pe timpul lui Ceausescu: sapte ani si opt luni) decat "impresiile" redactorilor Editurii Cartea Romaneasca: Al. Paleologu, Mircea Ciobanu, Geta Dimisianu, Magdalena Bedrosian-Popescu si Dumitru Tepeneag. Anume: romanul Usa noastra cea de toate zilele, predat spre publicare, ar fi "continut" aluzii - dusmanoase la adresa lui Ceausescu si a sotiei sale - acuzatie formulata de Al. Ivasiuc, desmintita doar de Al. Paleologu, insa luata in seama de Mihai Gafita si de Marin Preda. Acesta din urma, ca director, a hotarat respingerea manuscrisului. A trecut (din 1970, de la interzicere) aproape un sfert de secol, pana sa aflu, din volumul Confesiuni violente (1994, ed. Du Style - vezi pagina 199) de Nicolae Breban varianta Ivasiuc a "culpei" - anume: Elena Ceausescu, in campanie de colectivizare, a ajuns intr-un sat unde un taran, ca sa nu "adere", s-a prefacut mort, Ceauseasca i-a tras o palma, mortul a sarit in picioare... Aceasta intamplare - relateaza Breban (dupa relatarea lui Ivasiuc) - ar fi fost povestita de Tita Chiper, iar eu (Goma) o bagasem in carte! Fireste, ajungand aici, prietenul si colegul de puscarie Sasa Ivasiuc s-a pornit intr-o diatriba violenta impotriva lui Goma cel care introdusese intr-o carte o anecdota - astfel periclitand libertatea sotiei sale, Tita! Or, nu se afla in Usa... - nici in vreo alta carte a mea - o scena care sa aduca, macar pe departe, cu cea povestita de Tita Chiper (mortul palmuit de Ceauseasca).
Asadar: Ivasiuc - acuzatorul principal - nu citise cartea (altfel ar fi observat ca nu exista vreun mort trezit de palma Ceauseascai) -, dar a cerut respingerea manuscrisului (un eufemism, desigur); Gafita - a citit (cum sa nu citeasca, el?), insa a consimtit la "varianta Ivasiuc"; Marin Preda - a citit si el manuscrisul - mi-a comunicat: Reamintesc: toti redactorii erau in cunostinta de cauza (citisera textul, in urma dispozitiei lui Marin Preda, speriat de scandalul provocat de Ivasiuc, pe coridoarele editurii - atunci in localul de pe Ana Ipatescu); dintre acestia doar Al. Paleologu a contestat "ivasiuca varianta". In curand se vor implini 30 de ani de-atunci. Am dreptul sa aflu care a fost adevarul - cu ce alte "motivatii" fusesem interzis de a mai publica si cine dintre colegi (si prieteni) a dat o pustie de mana de ajutor in aceasta actiune de purificare a breslei...;
3. Am dreptul de a afla motivele pentru care, in aprilie-mai 1972, fara a fi facut cerere (decat pentru calatorie in URSS - respinsa categoric de Hobana), mi s-a cvasi-impus pasaport pentru Occident, cu tot cu nevasta si cu sfatul prietenesc de a ma face uitat pe-acolo.
Cer sa fie facute publice documentele referitoare la acest episod straniu;
4. Sa se dea publicitatii documentele referitoare la campania de presa organizata impotriva noastra, a scriitorilor implicati in miscarea pentru drepturile omului din februarie-mai 1977. Se stie ca "adunatorii de infierari" erau Ivascu si Virgil Teodorescu - si mai cine? Si cine dintre scriitorii solicitati sa condamne a refuzat sa o faca (Mircea Iorgulescu a fost unul dintre ei - cine a mai declinat "invitatia"?);
5. Cer sa se dea publicitatii toate documentele referitoare la excluderea mea din Uniunea Scriitorilor - in luna aprilie 1977, pe cand ma aflam in inchisoare. Atunci am fost dat afara nominal - nominal am asteptat sa fiu reprimit dupa decembrie 1989;
6. In sfarsit trebuie sa aflu - sa afle si cititorii scriitorilor in chestiune: dupa decembrie 1989, cine din conducerea Uniunii Scriitorilor si cu ce argumente s-a opus re-primirii nominale a scriitorilor exilati - ce fusesera exclusi pe timpul lui Ceausescu. Cer sa se comunice daca numai Uniunea Scriitorilor a fost implicata in acest refuz, numai anume persoane din conducerea ei - si care anume - ori si Ministerul Culturii, si alte ministere si comitii.
Eu, ca victima, am dreptul inalienabil sa aflu adevarul.
Uniunea Scriitorilor are obligatia sa-l faca public - doar n-o sa astepte sa mor, ca sa mi-l comunice... postum.

Paul Goma

Paris, 2 iulie 1998

Inapoi la index@ob