Paul Goma, romanii si o chestiune de onoare (din Cotidianul)

In bataia pustii

Paul Goma, romanii si o chestiune de onoare

In urma cu doi ani, Paul Goma se confesa unui ziarist roman care il cautase la Paris: „Cand Soljenitin s-a intors in Rusia, am fost de o gelozie feroce. Uite, mai, el are unde sa se intoarca. El are o tara". Spre deosebire de Soljenitin, Paul Goma nu are nici astazi o tara. Nu are, desi are si desi pentru ea si pentru oamenii ei, in plina dictatura comunista, el si-a pus in joc totul: viata, familia, libertatea, dreptul de a-si scrie cartile, totul. Pentru ca in primavara lui 1977 a indraznit sa atraga atentia asupra nesocotirii grave a drepturilor si libertatilor cetatenesti in Romania, Paul Goma a fost inchis, batut si umilit. Suprimat fizic nu a fost mai ales datorita solidarizarii comunitatii internationale (mai cu seama a celei scriitoricesti) cu el si cu miscarea pe care el o initiase. Neputand sa-l asasineze sau sa-l reduca la tacere, Ceausescu i-a luat cetatenia si l-a alungat din tara.
Dupa zece ani de la revolutie, Paul Goma continua sa fie un exilat; un apatrid, un om fara tara. De ce Ion Iliescu nu l-a chemat acasa, intelege oricine. Celui care a avut sa-i impute lui Ceausescu doar ca „a intinat nobilele idealuri ale socialismului" nu putea nimeni sa-i ceara sa faca asta. Insa de ce n-a facut-o nici Emil Constantinescu - presedintele anticomunismului postrevolutionar, nu-i asa - asta e, intr-adevar, greu de inteles.
Greu, dar nu si imposibil. Ne amintim, de pilda, ca inca din primele luni ale mandatului sau, Emil Constantinescu a abjurat - la Timisoara chiar, atentie - de la una din ideile cele mai dragi celor care l-au votat (si de care el insusi a facut mare caz in toti anii de dupa revolutie): punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, lustratia la nivelul activistilor PCR si al membrilor aparatului represiunii comuniste. Atunci cand s-a pus problema deconspirarii ofiterilor de Securitate care in anii dictaturii comuniste „au desfasurat activitati de politie politica" si indepartarii lor din SRI, Costin Georgescu, directorul SRI, a intervenit de fiecare data, opunandu-se cu vehementa. Desi i s-a cerut public sa se dezica de gesturile subalternului sau direct (de-a lungul timpului unul din oamenii cei mai apropiati ai presedintelui), Emil Constantinescu nu a facut-o niciodata. (In ce priveste aceasta atitudine a lui Emil Constantinescu si a oamenilor lui fata de fosta Securitate, este instructiv sa vezi cum in corul celor care au sarit de curand sa-l apere pe presedinte de „securistii care il terorizeaza" s-au intalnit candoarea si buna credinta cea mai patenta cu partizanatul politic si demagogia cea mai manipulatoare). De mai bine de trei ani de cand este sef al statului, de la Emil Constantinescu a primit decoratii cine a vrut si cine nu a vrut, multi dintre cei decorati fiind oameni de care pana la ceremonialul prezidential nu auzise nimeni. De generozitatea presedintelui nu au scapat nici generalii Diviziei „Tudor Vladimirescu", ba, ne amintim, nici chiar unul dintre cei mai temuti tortionari de la Sighet. Pentru Paul Goma, insa, nimeni nu a mai gasit o decoratie, de parca Monetaria ar fi dat faliment. (Pe Paul Goma l-au decorat ungurii, dar romanii niciodata). Emil Constantinescu nu l-a invitat pe Goma nici macar sa revina in tara si nici macar cetatenia pe care Ceausescu i-a luat-o nu i-a dat-o inapoi.
Atitudinea presedintelui Constantinescu este cea care este si pentru ca o parte a intelectualitatii care il sustine, foarte influenta pe langa el, este de acord cu ceea ce se intampla. Unii dintre ei par sa nu poata sa-i ierte nici azi lui Paul Goma curajul pe care ei nu l-au avut. Pentru ca Paul Goma le-a reprosat asta cu varf si indesat si, siguri ca nu s-ar fi sfiit sa o faca si odata intors acasa, ei au preferat sa-l stie in continuare la Paris (cei absenti, se stie, nu au niciodata dreptate). Intelectualii democrati l-au excomunicat pe Paul Goma pana si din paginile ziarelor lor. (Epuizandu-si argumentele si parca pentru a-si scuza propria lipsa de curaj - pe care, evident, eu nu am dreptul decat sa o constat, si nu sa o si condamn - unul din ei mi-a conchis candva: „Tokes si Goma - un ungur si un evreu care au pretentia ca ei ne-au determinat istoria").
Verbul si fapta lui Paul Goma au comis adesea injustitii grave; chiar si fata de cei care ar fi trebuit sa fie - si nu au fost - solidari cu el. Paul Goma insusi recunoaste asta, iar in ultimul timp a inceput sa isi asume public cate ceva din ceea ce este de asumat. Dincolo de toate astea insa, repunerea in drepturi a lui Paul Goma este - pentru autoritati, pentru presedintele Constantinescu, mai ales, pentru elita intelectuala si societatea civila din Romania - o datorie care nu mai poate fi amanata. Revenirea lui in tara este o tema care impune obligatii aproape in egala masura tarii si lui Paul Goma insusi; scriitorul exilat are datoria sa ajute ca tara lui sa poata recupera cat mai grabnic unul din prea putinele momente de demnitate ale istoriei ei comuniste.
A te fi solidarizat cu Paul Goma in anii dictaturii era o chestiune care tinea aproape in totalitate de curajul - fizic, mai ales - de a-i infrunta pe Ceausescu si Securitatea lui. A o face astazi este o chestiune care tine exclusiv de onoare.

Valerian Stan


Marius Oprea

Presedintele Goma

 

Paul Goma a dat si da o lectie de tinut minte: cea a intransigentei. Fie ca a fost vorba de relatia cu puterea, fie ca s-a pus problema moralitatii confratilor, el ramine etalon al inadecvarii la compromis, chiar daca judecatile ii sint uneori socotite drept excesive. Sint, oricum, benefice intr-un teritoriu in care nu ne putem lauda cu prea multe exemple de acest gen. Mai ales ca scriitorii au depasit parca cel mai usor mostenirea comunista; de parca toate umilintele indurate pina in 1989 au fost o etapa, depasita astazi, in domeniul creatiei. Poate tocmai de aceea, in pragul noului mileniu, dinozauri ai istoriei literare comuniste dau lectii mai mult sau mai putin academice de civilizatie sau patriotism. Dar daca Paul Goma ar fi ajuns presedintele Romaniei, nu ma indoiesc ca acestia ar fi fost judecati pentru colaborationism, iar dovezile care sa le probeze compromisurile injositoare sau odioasele delatiuni nu ar fi lipsit.

Dar Paul Goma nu e presedinte, iar in Romania comunismul a trecut si sintem indemnati sa-l uitam si-l uitam ca pe orice amintire neplacuta. Asa ca exemplul sau ramine sa-i scandalizeze pe aceia pe care nu i-a iertat si refuza in continuare sa-i ierte, lovindu-i prin lipsa amneziei de care da dovada. Paul Goma e un om hotarit mai ales cind distruge. Cum s-a nascut un asemenea comportament intr-un spatiu in care compromisul este conduita? Imi permit sa avansez o ipoteza, probata prin documentele prezentate in continuare. Cred ca ele indica acel viitor ,comportament' al D-lui Goma, scriitor dominat de incrincenare, o incrincenare asumata treptat de cel care a refuzat orice fel de umilinta, cu orice pret; s-a nascut de aici un fel de sinceritate taioasa, singulara si, pentru unii, suparatoare - mai ales in paginile memorialistice.

Pe vremuri, studentul Goma nu era, cred, mult diferit de colegii sai. Ceea ce i-a dat apoi toata vigoarea scrisului a fost acel spirit vindicativ pe care l-a dobindit dupa primul contact cu realitatea regimului comunist. Confruntarea din tinerete a lui Paul Goma cu duritatea anchetelor, cu puscaria, cu josniciile delatorilor si lasitatile prietenilor a lasat urme de nesters. Goma pe care il cunoastem astazi s-a nascut atunci. Cred ca daca cei care au decis arestarea si anchetarea sa in 1956 ar fi avut capacitatea de a privi in viitor si ar fi prevazut care sint rezultatele confruntarii lui Goma cu regimul, ar fi evitat provocarea justitiarului care hiberna nestitut in firea tinarului student la litere. In fond, ceea ce a facut Paul Goma in 1956 nu reprezentase defel un pericol pentru ,regimul democrat-popular'. Pusese doar niste intrebari ceva mai incomode profesorului de marxism Radu Florian, azi autoritate academica, si se ingrijorase in legatura cu soarta unor colegi arestati dupa evenimentele din Ungaria.

A fost insa drastic pedepsit. In ancheta Securitatii si-a pastrat totusi singele rece si capul pe umeri. Abia de atunci incolo, Paul Goma a devenit un pericol pentru regim.

Procesele verbale de ancheta prezentate mai jos sint rezultatele primelor confruntari dintre Goma si Securitate. Desi in general anchetele Securitatii, asa cum sint ele consemnate in procesele verbale sint in proportie de circa 90% rodul vointei anchetatorilor, exercitata prin presiune fizica sau morala asupra victimei, cantitatea de adevar din continut fiind minima, in cazul lui Paul Goma aceasta paradigma este exceptata. Cerbicia de acum patru decenii a tinarului Goma, respirind printre rindurile proceselor verbale de ancheta, s-a transformat treptat in hotarirea de neclintit de a prezenta autoritatilor comuniste nota de plata a umilintelor, chiar si in numele celor pe care frica i-a impiedicat intodeauna sa faca acest gest. Dovedindu-i sinceritatea demersului, furia rece fata de ticalosiile comunismului si fata de slabiciunea celor care l-au slujit si acceptat nu l-a parasit niciodata. Este bine ca se intimpla asa; macar pentru ca intram in mileniul urmator cu aceasta lectie a intransigentei inca neinvatata, iar Paul Goma a fost harazit sa spele o parte din acest pacat.

REPUBLICA POPULARA ROMaNA

MINISTERUL SECURITAtII STATULUI

PROCES - VERBAL DE INTEROGATOR

24 iunie 1956 Orasul Bucuresti

Interogatoriul a inceput la ora 7 si 30 minute. Interogatoriul s-a terminat la ora 14 si 30 minute.

Eu Lt. maj. Vasile Gheorghe am interogat in calitate de anchetator penal de securitate.

1. Numele: GOMA.

2. Prenumele: PAUL.

3. Anul, luna si ziua nasterii: 1935, octombrie 2.

4. Locul nasterii: In Com. Vatici - satul Mana - Orhei - U.R.S.S.

5. Cetatenia: romana.

6. Nationalitatea: romana.

7. Apartenenta politica: U.T.M.-ist din ce an 1952.

8. Studii: student anul III la Fac. de Filologie - Bucuresti.

9. Profesia: student.

10. Ultimul loc de munca si functia: student.

11. Ultimul domiciliu: Caminul studentesc din Str. Matei Voevod 77.

12. Situatia familiara: necasatorit.

13. Originea sociala: parintii Eufimie - invatator si Maria - invatatoare - nu au posedat avere niciodata.

14. Activitatea politica pana in 1947: nu am fost incadrat in nici un partid politic. Am participat la alegerile de dupa 23 august 1944 ca alegator.

15. Decoratii, distinctii si premii guvernamentale: nu am primit.

16. In ce armata a facut serviciu, grad, functie: declarat inapt.

17. Daca a fost prizonier: nu am fost.

18. Daca a fost in strainatate, unde, cand si in legatura cu ce: nu am fost - m-am nascut insa in U.R.S.S., refugiindu-ma in timpul razboiului de acolo.

19. Daca a participat in bande, in organizatii contra-revolutionare: nu am participat.

20. Daca a fost judecat, cind, din ce cauze, de cine si la ce pedepse a fost condamnat: nu am fost niciodata. Intrebare: Arata D-ta ce incidente au avut loc intre studentii de la sectia din care faci si D-ta parte a Facultatii de Filologie si conducerea facultatii?

RASPUNS: In timpul anului scolar 1955-1956, cu ocazia seminariilor ce se desfasurau la marxism, s-au ivit unele probleme pe care - dupa parerea noastra - asistentul de marxism MIRON, nu ni le-a putut lamuri pe intelesul nostru, sau mai bine zis nu eram de acord cu raspunsurile pe care ni le-a dat. Probabil ca asistentul Miron, a comunicat conferentiarului de marxism FLORIAN RADU, faptul ca noi nu suntem multumiti cu raspunsurile pe care el ni le-a dat la intrebarile puse de noi, pentru ca la un moment dat ni s-a comunicat ca ni se vor lamuri problemele de catre conferentiarul Florian Radu. In scopul pregatirii ca sa raspunda la intrebari, ni s-au cerut sa scriem intrebarile centralizate pe o foaie de hartie si sa le predam lui Florian Radu. Aceste intrebari au fost predate de catre BRADU MIRCEA responsabilul grupei I-a a sectiei din care fac si eu parte, catedrei de marxism, respectiv conferentiarului Florian Radu. - Intrebarile ce ni le-am pus erau urmatoarele: I. In chestiunea taraneasca - ceream sa ni se lamureasca: - pentru ce pentru tarani nu s-a facut tot ceea ce s-ar fi putut face in scopul imbunatatirii nivelului lor de trai. - Aici aratam ca, cotele sunt prea mari si ca taranii sunt nevoiti sa cumpere paine de la oras.

II. In chestiunea de politica economica a statului - ceream sa ni se lamureasca, care este criteriul de baza in relatiile economiei dintre tarile socialiste. Respectiv ceream sa ni se lamureasca probleme de import si export ale R.P.R. In acest sens ceream sa ni se explice urmatoarele: - pentru ce livram curentul electric R.P.Bulgaria, aceasta pentru ca noi aflasem de la un coleg bulgar, ca in Bulgaria procentul de electrificare a satelor este mai mare decat la noi in tara. - pentru ce s-a dat R.P.Bulgaria butasi de vie destinati a fi plantati in statiunea Murfatlar, din moment ce noi importam vin din Bulgaria, iar acei butasi ar fi putut da rezultate bune la noi. - care a fost criteriul pentru care s-a incheiat acord cu R.P.Ungara in legatura cu crearea unui combinat chimic pe baza de gaz metan cu utilaj si documentatie maghiara in schimbul alimentarii cu gaz metan a unui combinat similar pe teritoriul R.P.Ungare pe timp de 60 de ani. - pentru ce cumparam automobile sovietice (Pobeda) si cehoslovace la preturi mari cand s-a auzit ca Italia ne-ar oferi turisme la preturi mult mai mici. - pentru ce s-a ridicat pretul bicicletelor de import dupa aparitia pe piata a bicicletelor romanesti. - pentru ce s-au scumpit motocicletele.

III. In chestiunea de lingvistica ceream sa ni se lamureasca: daca limba care se vorbeste in Republica Moldoveneasca este limba de sine statatoare sau un dialect al limbii romane. Aceasta intrebare am pus-o pentru ca cu un an in urma (1954-1955) ni se spusese ca limba ce se vorbeste in Republica Sovietica Moldoveneasca nu este un dialect al limbii romane si ca este o limba de sine statatoare iar in anul scolar 1955-1956 ni s-a spus ca limba moldoveneasca este un dialect al limbii romine, care tinde sa devina limba de sine statatoare in urma conditiilorgeografice si economice create.

- Sa ni se explice care este criteriul de valorificare al clasicilor: M. Eminescu, Ion Creanga, Vasile Alecsandri si Mihail Sadoveanu, care s-au nascut in Moldova (R.P.R.) pentru ca in unele carti care au aparut in Chisinau - Republica Sovietica Moldoveneasca, se scrie ca, clasicii de mai sus apartin literaturii moldovenesti si romane.

- In aceasta problema cunosteam ca Mihai Beniuc fusese in Republica Moldoveneasca si luase legatura cu LUPAN si BUCOV EMELIAN oameni care au functii importante in Uniunea Scriitorilor din R. Moldoveneasca si nu au putut rezolva aceasta problema urmand sa se intruneasca mai multi literati romani si moldoveni care sa lamureasca aceasta problema.

- Acestea sunt intrebarile ce voiam sa ne fie lamurite. INTREBARE: Vi s-au lamurit aceste probleme? RASPUNS: Aceste probleme ne-au fost lamurite doar partial. Lucrurile s-au intamplat astfel: am fost chemati la o consultatie - pe la sfarsitul lunii mai 1956 - in care conferentiarul FLORIAN ne-a lamurit unele probleme dintre cele puse de noi insa noi nu am fost multumiti cu lamuririle date, aceasta nemultumire exprimand-o fata de asistentul Miron. Cu aceasta ocazie s-a pus problema intre noi studentii de a vizita pe cineva din conducerea partidului sau guvernului sa ne lamureasca aceste probleme.

INTREBARE: Cine a formulat intrebarile aratate mai sus?

RASPUNS: Intrebarile au fost formulate de studentii celor doua grupe A si B de la sectia de critica literara anul II ( anul scolar 1955-1956 ) a Fac. de Filologie. Intr-o grupa erau 14 studenti (circa) iar in cealalta grupa cam acelasi numar. Intrebarile le-am centralizat eu. Nu pot preciza insa cine anume a pus intrebarile, eu personal am pus problema: , sa se lamureasca de ce taranii cumpara paine de la oras'.

- INTREBARE: Cum s-au petrecut lucrurile mai departe?

RASPUNS: Dupa consultatia data de conferentiarul Florian, am fost chemati pe rand mai multi studenti din anul nostru, de catre catedra de marxism, prodecan si secretarul organizatiei de Partid si U.T.M., cu care ocazie am fost chemat si eu. Am fost intrebat ce parere am despre intrebarile puse si daca nu mi se pare ca sunt intrebari tendentioase, puse dupa o pozitie dusmanoasa. Eu am raspuns ca intrebarile au fost puse din dorinta de a cunoaste aceste probleme si ca daca ne-am fi dus si am fi cerut sa ne fie rezolvate aceste probleme de catre cineva din conducerea partidului sau guvernului, cu siguranta ca ne-ar fi lamurit aceste probleme si nu am fi fost suspectati ca le punem dupa pozitii dusmanoase. - Deoarece era perioada de examene, am lasat rezolvarea problemelor pentru mai tarziu. La inceputul anului scolar 1956-1957 - in luna septembrie, pentru faptul ca intre timp aparuse o hotarare a Partidului cu privire la imbunatatirea muncii ideologice in randul studentilor, in care se prevedea printre altele ca fruntasi ai partidului si guvernului sa vina in mijlocul studentilor si sa lamureasca politica statului nostru, ne-am gandit sa insistam pe langa Comitetul U.T.M. al Facultatii ca sa faca demersurile necesare si sa vina tov. Chisenesvski si sa lamureasca problemele aratate mai sus, considerandu-l ca cel mai competent de a ne lamuri, deoarece se ocupa cu problemele ideologice ale partidului. - In acest sens studenta Gloria Barna care facea parte din Comitetul U.T.M. a luat legatura cu Comitetul U.T.M. al facultatii in acest sens. - Nu am primit nici un raspuns in sensul aratat mai sus si nici noi nu am mai insistat, deoarece intre timp intervenind situatia din Ungaria, nu am voit sa se creada ca profitam de evenimentele internationale ca sa ridicam aceste probleme. INTREBARE: In ce scop ati pus intrebarile de mai sus?

RASPUNS: Intrebarile aratate mai sus le-am pus din dorinta sincera de a ni se lamuri.

INTREBARE: Dar initiativa de a merge si a protesta pe langa decanul facultatii pentru eliberarea unor studenti- pe care nici nu-i cunosteai-care fusesera arestati de organele de stat, din ce dorinta ai luat-o? RASPUNS: Initiativa de a merge si a protesta pe langa decanul facultatii am luat-o in primul rand pentru a afla pentru ce au fost arestati studentii iar in cazul cand aflam ca au fost nevinovati, urma sa protestam pentru eliberarea lor.

- INTREBARE: Cine trebuia sa cunoasca motivele pentru care fusesera arestati studentii, decanul sau organele care ii arestase?

RASPUNS: Noi am crezut ca decanul trebuia sa cunoasca.

- INTREBARE: Tot ce D-ta ai declarat pana in prezent nu corespunde cu adevarul. Acest lucru rezulta cu prisosinta din caracterul ,intrebarilor' pe care le-ati pus spre a fi - dupa cum spui D-ta - lamurite si din pozitia pe care ati adoptat-o fata de elementele contrarevolutionare ce fusesera arestate. De aceea ti se cere sa declari in mod sincer adevaratul substrat al actiunilor intreprinse de D-ta?

RASPUNS: Eu sustin ca am declarat adevarul in legatura cu cauzele pentru care am pus spre lamurire problemele declarate mai sus. In legatura cu atitudinea mea fata de studentii arestati, adevarul este ca am vrut sa aflam motivul arestarii si in cazul cand aflam ca sunt nevinovati sa protestam pentru eliberarea lor. INTREBARE: Ce studenti cunosti ca au pus intrebarile despre care ai vorbit mai sus?

RASPUNS: Intrebarile despre care am declarat mai sus au fost puse de toti studentii fostului an II al Facult. de Filologie sectia de literatura si creatie literara ,Mihai Eminescu', in total circa 30 studenti.

INTREBARE: In legatura cu actiunea de protest fata de studentii arestati, arata D-ta cine a luat aceasta hotarare?

RASPUNS: Hotararea in legatura cu actiunea de protest in legatura cu eliberarea studentilor arestati am luat-o subsemnatul si Popescu Horia (coleg de an din alta sectie) in discutiile purtate intre noi. - In acest sens am hotarat sa mai anuntam si alti studenti eventual colegi cu cei arestati pentru a intreprinde aceasta actiune. Eu personal am anuntat in acest sens pe colegul meu ALBU VASILE de care insa am fost refuzat spunandu-mi sa-mi vad de treaba pentru ca nu suntem nici colegi cu cei arestati si nici cel putin nu-i cunoastem. Dupa ce am citit prezentul proces verbal de interogatoriu cuvant cu cuvant si am constatat ca el corespunde intrutotul cu cele declarate de mine il sustin si semnez propriu.

(...) Intre timp au intervenit problemele internationale si in aceste momente noi nu am mai insistat asupra chemarii unei persoane competente de a ne raspunde la intrebari, pana cand un activist din partea raionului U.T.M. nu a venit la facultate de a ne informa despre cele petrecute in R.P.Ungara. tin sa precizez ca activistul respectiv nu a venit la grupa I-a din care faceam si eu parte ci a venit la grupa II-a. Subsemnatul afland ca la grupa a II-a este sedinta U.T.M. m-am dus cu Gloria Barna - cu care m-am intalnit pe sala - la grupa unde se tinea sedinta. Cand am intrat in sala grupei II-a sedinta incepuse deja.

- Intrebare: Cu ce scop te-ai dus d-ta la sedinta de U.T.M. a grupei II-a ?

Raspuns: Cu toate ca nu era sedinta grupei din care faceam si eu parte totusi m-am dus la sedinta pentru a afla mai multe lucruri ce se petreceau atunci in R.P.Ungara.

Intrebare: Ce s-a discutat la sedinta sus aratata? Raspuns: In momentul in care am intrat in sedinta se discuta problema presei si a scopului pentru care au fost arestati unii studenti din anul V, deasemenea s-a mai discutat si problema taraneasca. Deci desi sedinta avusese alt scop totusi noi am discutat probleme legate de situatia din tara.

Intrebare: Cine anume a discutat problemele aratate mai sus?

Raspuns: La aceasta sedinta au luat cuvantul aproape toti studentii din grupa a II-a in afara de Georgescu Aurel si Barna Gloria. ¦i subsemnatul am luat cuvantul aratand ca nu este justa masura luata impotriva unor studenti din anul cinci si l-am intrebat pe activist de ce au fost arestati studentii sus aratati. De asemenea am intrebat si eu de ce nu se publica in ziar toate evenimentele din R.P.Ungara. In legatura cu problema taraneasca am spus in sedinta faptul ca taranii din cauza cotelor sunt siliti sa cumpere paine din oras. La discutii au luat de mai multe ori cuvantul Mihaiescu Gheorghe, Albu Vasile si Bucalau Ion, care au insistat mai mult asupra problemelor.

Intrebare: De unde anume ai aflat d-ta faptul ca unii studenti din anul cinci au fost arestati pentru unele fapte penale?

Raspuns: Colegul meu de camera HAITONIC ION, intr-o seara, mi-a spus ca un consatean de-al lui din anul cinci i-a spus ca au fost arestati - inainte de 1 noiembrie 1956 - penrtu faptul ca au inaintat o ,Motiune' ,Scintei Tineretului' prin care cereau ca acest ziar ar fi bine dupa parerea lor sa-si ,imbunatateasca' activitatea. In seara aceea subsemnatul, Bucalau Ion, Bradu Mircea, ¦erban Corneliu si HAITONIC, am spus ca nu este justa masura arestarii. Insa de data aceea nu am discutat nimic in legatura cu vre-un protest in problema arestarii studentilor. Dupa ce am citit prezentul proces verbal de interogator cuvant cu cuvant si am constatat ca el corespunde intru totul celor declarate de mine il sustin si il semnez.


(...) Anul 1977, protestul si arestarea lui Paul Goma, m-au gasit intr-o postura aparent convenabila - redactor de platou la revista "Cinema". Nu stiu cum am ajuns la revolta. Cert este ca, indemnat de curajul lui Paul Goma, am trimis 3 scrisori la cele mai importante ziare din Occident, o scrisoare catre presedintele Carter si o alta, de 17 pagini, adresata lui Ceausescu. Bineinteles ca textele cu pricina au fost interceptate de catre Securitate, am fost arestat si anchetat timp de o luna, am fost batut scurt de catre o huiduma, dar pentru ca "Europa Libera" anuntase miraculos primirea textelor mele, "organele" mi-au propus pasaportul in schimbul nedifuzarii scrisorilor. Asta s-a si intamplat, dupa consumarea unor scene rocambolesti si a unei supravegheate discutii telefonice cu redactia radioului. Dupa sase luni de urmarire asidua, speriat si parasit in mod dureros de catre prieteni, am plecat in Germania. Aveam 35 de ani. Eram inca tanar dupa standardele din tara, dar batran dupa cele din Occident.(...)

Zice Neculai Constantin Munteanu intr-un interviu din Formula AS


Mihai Cimpoi zice in "Contemporanul" ca Goma trebuie reevaluat


Inapoi la PG