Fratii Brega ii gasisiti aici!

 

***

 

…Dupa toate prostiile pe care le-a debitat pe seama lui Paul Goma in Suplimentul literar al Adevarului, firesc ar fi fost ca scriitorul Cristian Tudor Popescu sa-si dea seama ca replica lui Laszlo Alexandru, din revista noastra, e menita sa-i reaminteasca de conditia lui de scriitor. Din pacate, CTPopescu isi imagineaza ca noi facem liste negre, considerindu-ne niste mardeiasi care aplicam pedepse violente cui este de alta parere decit noi. Sa nu-si faca griji CTP; nu-i vom trimite batausi la poarta, cum poate isi inchipuie luindu-ne pe noi drept ceea ce nu sintem si crezindu-se pe el un scriitor care nu poate fi ignorat. Sa fim seriosi. Ca scriitor, CTP mai are de scris pentru a-i da atentie, ca om de directie literara este cel putin deconcertant, iar ca ziarist, el face impresia unui personaj macinat de complexe, care incearca sa provoace cutremure in lumea culturii, ca sa-si gaseasca si el un loc, in acest fel. Sintem de acord cu el atunci cind are dreptate cum am si scris, de mai multe ori, in aceasta pagina pe vremea cind era a douazeci si patra a revistei noastre. Ca pe CTP l-o fi iritind faptul ca Paul Goma exagereaza pina peste poate cu anumite pamflete ale sale e una. Dar ca sa-l acuze pe acest om care si-a riscat viata in numele convingerilor sale ca s-a vindut lui Ceausescu si Securitatii, CTP ar fi trebuit mai intii sa faca o minima analiza articolelor publicate de Paul Goma in presa de la noi, dupa '90 incoace. Goma are psihologie de om care si azi e chinuit de cosmarurile prin care a trecut ca detinut politic si, mai tirziu, ca om anchetat de Securitate. Tot ceea ce scrie el azi e reprosul omului chinuit in perioada comunismului. Temperament profund demonstrativ, Goma n-a tacut in perioada cind protestul individual parea o forma a esecului. N-a tacut, dar nici n-a izbutit sa devina un lider de opinie. Daca l-ar fi chemat Ursu si ar fi fost inginer, probabil ca ar fi fost omorit in bataie. Ceea ce l-a salvat a fost notorietatea lui de scriitor. Dar si faptul ca in strainatate existau voci care ar fi acuzat regimul de crima. Tot ceea ce scrie Goma azi provine dintr-un mesianism contrariat la vremea cind el se astepta sa aiba emuli in tara. Complexul sau mesianic e cel care-l indeamna sa se ratoiasca la toti cei pe care i-a putut lua drept eventualii sai discipoli pe vremea cind era anchetat de Securitate. Daca s-ar fi vindut Securitatii, Paul Goma ar fi avut un discurs mult mai disciplinat decit are acum. Or, el ataca tot si pe toti. I se poate reprosa ca amesteca lucrurile si ca provoaca, prin acuzatiile sale nediferentiate, confuzii in lumea culturii. Nici macar asta nu se mai poate spune, azi, despre el. Dupa experienta de singuratate prin care a trecut, inainte de a i se da pasaport pentru strainatate, Goma n-a mai izbutit sa iasa din carapacea de om singur. Cu un minim de putere analitica in asemenea chestiuni, CTP nu s-ar fi grabit sa-l proclame pe Goma omul Securitatii si stipendiatul regimului Ceausescu. Paul Goma nu e decit un om chinuit care incearca sa scape de cosmarurile sale. El si-a trait mesianismul fie in puscarie fie in timpul anchetelor la care l-a supus Securitatea. Iar in '68, cind s-a inscris in PCR si-a inchipuit ca face asta in calitate de salvator al Romaniei, nu din calcule oportuniste. Agresivitatea lui de azi nu e a unui stipendiat de Securitate, ci a omului care nu si-a vindecat ranile capatate odinioara. Chiar daca azi Paul Goma poate parea enervant, cu toate acuzatiile pe care le arunca, fara sa le justifice si gresind de multe ori, el ramine o victima. Sa-l faci de doi bani pe Goma e simplu, dar pentru asta iti trebuie fie o minte strimta, fie o disponibilitate de sluga care sare la comanda impotriva cui se nimereste.

 

Cronicar

(text "imprumutat" de pe Internet)